terapie prin condei

aş vrea să vă spun că am fost şi sunt în continuare puternică. nu-mi iese mereu. ajung seara acasă şi mă descarc pe umărul Puştiului care mă priveşte ca un copil. el fiind o fire introvertită.

aş vrea să mă pot detaşa de negru şi să înjur sistemul. să vă povestesc de un trepăduş de la iml. de faptul că locurile de veci sunt trecut la imobiliare. de faptul că azi am văzut un om într-un sac alb. pe care l-au tîrît, aproape, pe-o targă şi apoi în sala de îmbălsămare. în urma lui, un băiat cu o ţigară pusă fistichiu într-o parte, a şters podeaua maşinii cu un prosop. apoi l-a aruncat la coş şi şi-a văzut de drum. omul ăla fusese părintele cuiva, iubitul cuiva, fiul cuiva… atunci rămăsese un trup într-un sac alb, un scop al celor angajaţi şi o durere a celor ce i-a lăsat în urmă.

aş vrea să vă aduc aminte că e soare şi trebuie să ne bucurăm de asta. de fapt, e al dracului de frig. sau cel puţin aşa a fost de dimineaţă. aş vrea să vă asigur că ştiu că sufletul este într-un loc minunat, verde, cald şi că aici a rămas trupul gol. că cine pleacă de aici merge într-un loc mai bun.

aş vrea să nu vă spun că azi se împlineşte un an. am aprins o lumînare şi i-am spus din nou adio. lui, tatălui meu. frumosului meu tată.

aş vrea să vă spun că marea mă aşteaptă, că mă gîndesc cu emoţie la ziua mea, că-s bine, fericită.

aş vrea, doar, însă nu pot.