multă vreme n-am avut conștiință de sine. putea oricine să-mi ciobească stima de sine. putea oricine să-mi arunce noroi în ochi, cât să mă chiorască. nu chiar oricine, dar plaja era largă. ofeream prea mult din prima. prea mult respect. prea mult din mine. ca mai apoi să le încasez. fix în frunte. am luat atâtea palme peste bot că bună vreme abia dacă mai deschideam gura să respir. uau, tocmai eu? după niște experiențe am început să le fentez. după altă vreme am început să le retez din fașă.
mă întreabă lumea câți ani am. fac 27. zic și eu ca să mă obișnuiesc cu numărul.
mă întreabă lumea de unde am atâta energie. de la mama natură și de la cafea.
mă întreabă lumea de ce râd mereu. dar lumea nu mă știe mereu, ci mă observă doar când zâmbesc.
și tot așa.
există o diferență între mine și alți oameni. și între oameni și mine.
nu m-a născut maman cu vreun talent aparte. și nici cu noroc chior. și nici frumoasă. și nici genială.
m-am educat să fiu mai bună. să nu fiu mediocră. nu-mi iese mereu, dar învăț. măcar atât, nu?
sunt un om bun. atât de bun că te urci în cârca mea și te țin până leșin.
sunt un om al dracului. atât de al dracului că nu mai vrei să mă vezi niciodată.
depinde de tine pe ce baricadă te situezi.
am învățat să aleg oamenii. și să mă las aleasă de cine vreau.
atu.
asul în mânecă.
azi am simțit pentru prima dată un fior al regretului. n-ar fi trebuit niciodată să mă joc cu tine de-a iubirea.
a trecut rapid. nu-mi permit să trăiesc în trecut și nici nu mă interesează cum ar fi fost altfel.
hugslovepeace
>.<
No Comments