Să spui: azi e ziua cutare și au trecut x zile de când nu mi s-au intersectat cărările cu cineva și să te bucuri de asta?
Și apoi, în aceeași zi, clipe nesemnificative mai târziu să ți se intersecteze? Să-ți fie ciudă pe tine că ai menționat? Că ai dat un ghiont destinului? Că ai tresărit?
Și mai apoi, mai târziu, după ce te-ai potolit și ți-ai amintit că nu te doare, nu contează, nu merită… să mai dați nas în nas? Și să n-ai ce să-i spui? Să privești muște invizibile și să vrei să ai o putere supranaturală să pui stop cadru și pur și simplu s-o tai ștrengărește?
Și apoi să mergi pe stradă afectat(ă) de ce s-a petrecut, lovind cu piciorul pietrele de pe asfalt? În căști să cânte (la dracu!) melodia aia. Aia pe care voi doi aveți niște amintiri si pe care le-ai sufocat într-un moment de criză? Și din slăbiciune să vrei să-i scrii că ți-e dor? Sau mai bine că nu ți-e dor, dar vrei să-i reamintești că ai existat? Și că oricât ți-ai repeta că n-a fost, este? De fapt, vrei să știi că ești prezent(ă) măcar puțin-puțin, ca o mini licărire. Că n-ai trecut pur și simplu fără a lăsa o urmă. Din egoism ai vrea să-i trasezi o dungă-n carne, doar-doar să nu te uite.
Și la final să vezi pe acel cineva pentru care la un moment dat erai în stare să-ți scoți ochii, ținând de mână pe cineva? A uitat că te-a zărit. Nu i-a păsat nicio secundă, iar tu faci scenarii. Inutile. Scenarii care te țin în viață.
Cineva merge de mână cu altcineva pentru care și-ar scoate ochii, s-ar arunca într-o oală de smoală încinsă sau s-ar arunca de pe Inter (ce forme sadico-violente dau eu iubirii altora. such a bitch!)
Se vede iubirea.
Tu nu-i aparții. Și mergi mai departe. Cu altă muzică-n căști. Cu o ciudă trecătoare.
Pleznesc copacii a viață! Și viața pleznește în venele tale.
Strigă: m-ai sugrumat destul! Lasă-mă să țâșnesc prin toți porii tăi!
Dispar urmele atingerilor. Dispare și cineva-ul. Dispare și senzația aia de fior pe ceafă.
Și e trist, pe undeva, pentru că sperai în sinea ta să guști din veșnicie.
Ți s-a?
Ah, nici mie…
HugsLovePeace
>.<
11 Comments
siko
23 March, 2011 at 8:26 pm……….c-am asa mi sa intamplat…niste puncte…lasat-e pentru a fii complectate mai tarziu cu cuvinte care pot schimba…scenariul vietii.
claudiu nitisor
23 March, 2011 at 8:34 amIn afara subiectului :( .
Sunteti amabil sa imi raspundeti (pe blogul meu) la intrebarea: tu ce sti despre Valcea? ( http://claudiunitisor.wordpress.com/2011/03/23/tu-ce-stii-despre-valcea )
puteti sterge acest comment sau puteti sa le dati sansa si unor cititori ai blogului dvs. isi spuna parerea (stiu ca stiati asta :) ). Nu este vb despre vizite ci chiar ma intereseaza comantariile dvs.
Va multumesc.
Evergreen
22 March, 2011 at 8:35 pmAndria – asta e bine… sa ramaneti amici mereu.
Andria`s world
22 March, 2011 at 8:33 pmFoarte frumos scris! Nu mi s-a intamplat .. ne vedem destul de des, deoarece am ramas amici. :)
Malina
22 March, 2011 at 8:20 pmJust.
Evergreen
22 March, 2011 at 7:36 pmMalina – depinde tare mult de-o anumita intensitate, dar da… ramane ceva. Insa nu atat cat sa te faca sa tresari, ci cat sa te faca doar sa zambesti. Asa mi-a ramas mie de la unii oameni.
Malina
22 March, 2011 at 7:33 pmO particica acolo nu prea o sa se stinga si stii bine asta..
Evergreen
22 March, 2011 at 7:32 pmMalina – si tot asa pana se stinge
Alas – jinxuit? Pai ia opreste-te! Si aseaza-te :)
alas
22 March, 2011 at 6:58 pmarrive* :)
alas
22 March, 2011 at 6:57 pmAi jinxuit.
Mie…mmm nu. Nu dau de ea. Poate ca si o alerg, o caut.
The day you stop running is the day that you arive.
Malina
22 March, 2011 at 6:19 pm+sa te surprinzi zambind singura cand iti amintesti de ziua aceea cand va tachinati si iti dadea ocheade pe furis sau sa te intrebi cand il vezi ‘cum ar fi fost daca..’ ? Da, mi s-a intamplat. Si-apoi uiti pentru inca o perioada, pana cand il vezi din nou..