Toamna iubirilor noastre. Toamna singurătății noastre

Ne alienăm. Suferim de picuri de ploaie pe pleoapele stângi.  Suferim de umed în venele uscate de dor. Suferim că-i soarele ascuns după aripi plumburii.

Ne alienăm. Numărăm frunzele cale plutesc în aburii dimineții. Numărăm tic tacurile singurătății. Numărăm picurii de ploaie ce se sparg în pervazul rozaliu.

Am bolovani așezați pe tâmple. Și de picioare s-au lipit nisipuri mișcătoare.
Totul e agale. Îți așez timid mâna pe piept.
E prima oară când fac asta. În pieptul meu urlă pescăruși înfometați. În venele mele zvâcnesc balaurii nopții.
Dar nu suntem. Am mințit, iar.

Parcă-s într-un carusel zgomotos care se învârte când într-un sens, când în altul. N-am curaj nici să sar din el, dar îmi și place să mă rotesc, deși-s amețită complet. Aș veni. Cu pas de ploaie. Să bem un ceai cu miere. Și-aș vrea să mă ții în brațe. Fără să vorbim nimic.  Aș veni să-mi pun capul pe brațul tău și să adorm ca un copil obosit.

Ne alienăm. Vin vremurile vinului roșu. Ceaiurilor cu aromă de scorțișoară. A nopților scurte și dimineților grele.

A început toamna. Acoperă-mi inima cu ceva. Cu zâmbetul tău. Cu mâna ta.
A venit toamna. Și am visat că am plecat la mare.

LoveHugsPeace
>.<

Foto