Toamna tăcerilor

Drumuri la orice fel de ceas.

Am trimis și Daddy / Tati varianta HD pentru Competiția Golden Egg din Cadrul RIFF. Uf!  Biletul de avion șade frumos în inbox. Tuesday/Marți a câștigat premiul publicului și mențiune specială pentru imagine în cadrul Sarajevo Cocktail Film.

Săptămâna asta îmi doresc să scriu dosarul pentru admiterea la master. Mhm, dau la regie de film. De ce?
Păi pentru că am senzația că acești doi ani îmi sunt cumva necesari, pentru că e puțin mai ușor să fac două filme și pentru că mi-e drag  gândul că mai copilăresc vreo doi ani. Altfel sunt singură-cuc într-o lume în care trebuie să dau mult din coate ca să obțin o finanțare să mai fac un scurt. Despre lung… nici nu intră în discuție.

Scriu un scenariu. Adică tot îl scriu, dar acum îl retușez. Sunt îndrăgostită de el și sper ca asta să nu-mi influențeze luciditatea. Dar asta rămâne de văzut.

În ultima vreme am tot învățat. Lecții despre mine. Lecția atașamentului de oameni. De fapt… detașarea față de oameni. Am învățat că nevoile sunt nocive, că de fapt nu îți trebuie ceva, ci îți dorești. Am învățat lecția tăcerii. Pur și simplu acel a fi fără a căuta să mă justific de ce sunt sau nu. Acel moment prezent, liniștit, calm.

Lecția atașamentului față de iubire și ideea de a iubi. E superbă senzația asta de plutire. De gol frumos. De minte liberă.

Nu mă tem că oamenii vor să plece spre alți oameni. Acest lucru nu spune nimic despre mine, ci despre ei. Nu fac nimic să-i opresc, mă bucur pentru ei, nu-i caut, nu le reamintesc că exist. Își amintesc ei singuri la momentul potrivit.

Nu-s plină de iubire. Nu pot fi așa 24/7. Dar încerc să mă temperez. Să fiu ca toamna asta care s-a instalat tăcut printre noi. N-a făcut tam-tam, ci a venit pur și simplu. Noi n-am întrebat-o nimic, ci am luat-o ca atare. E frumoasă relația noastră cu natura.

Simt nevoia să tac. Nu pot să reacționez la nimic din jurul meu pentru că am obosit să tot definesc în tot felul de forme tot felul de emoții. Nu aștept nimic în schimb. Primesc ce mi se dă și tac. Nu simt nevoia să (mă) explic sau să cer explicații. Nu judec. Nu mă tem. Nu vreau. Nu cer. Nu am nevoie.

Sunt perfectă.

LoveHugsPeace
>.<

Foto