Toata lumea are dreptul sa-si caute linistea (terapie prin scris)

Toate lumea are dreptul la liniste. Fie ca ea vine dupa un drum zbuciumat, fie ca nu vine niciodata si ramane la stadiul de iluzie. Pretul platit poate fi prea mare: singurate, disperare, autodistrugere, fuga nebuna. Dar merita incercat!

Nu enumar frici, desi ele traiesc in mine. Devin mai intense, dispar, aparent, in anumite momente. Revin. Intodeauna ma izbesc de zidul meu plin de frici. Nu stiu de unde pornesc si cine m-a defectat la venirea pe lume, stiu doar ca sunt. Le infrunt uneori, alteori sunt un actor bun si ma prefac. Uneori bine, alteori ma doboara.

Ma uit la filmele altora si vreau sa fie ale mele. Ideile mele, trairile mele. Sa fac parte din joc, sa fiu eu actorul principal. Sa fiu eu. 

am nevoie de oameni pe care sa-i admir. si care sa ma admire. si cu care sa vorbesc toate bazaconiile de pe pamant si din intreg universul. si pe care sa-i iubesc simplu. si care sa ma iubeasca simplu. zic, doar

Nu ma intereseaza linistea in doi. E falsa atata timp cat in mine zace un strigat de nebunie.

Scriu la fel cum sunt. Duala. Sinusoidala. Zbuciumata. Uneori incrancenata. Cu umor. Ironie. Sarcasm. Scriu rar pentru ca atunci ma apuca. Nu mi-am impus o conduita. Am o viata lipsita de coduită, deşi sunt control freak şi uşor nevrotică pe tema asta.

Caut relaxarea aia miserupistă. Aia care vine natural la unii oameni. Aia când îi permiţi vieţii să te surprindă şi nu o mai aştepţi ca un portar hămesit. Aia când le iei cum vin, le trăişti, le laşi să se ducă. În mine zace o mică conştiinţă a acestor lucruri şi o voce care mă avertizează să nu mă ataşez sau să nu caut altfel că toate-s la fel.

Nimic nu vine de la alţii, esenţialul vine de la mine. Doar că de-a lungul vieţii minele ăsta s-a împărţit, n-a fost niciodată dedicat mie. Şi oricât m-am lăudat că mă întorc la mine, în cele din urmă am ajuns împrăştiată-n alţii.

terapie prin muzică

dormi. dorm ca să uit că te-am iubit cândva. rămân minciuni. şi praf de stele pe urmele mele. rămân sori atârnaţi de lustre-n beznă. rămân poezii nespuse. nescrise pe trupurile fierbinţi. rămân cuvinte-n gât şi boli în plex. boli de tine.

nasol când nu mai rămân nici doi scuipaţi în urma pasiunii.

să ne fie linişte! atâta visez.
cobor tot mai adânc într-o lume care nu face decât să mă sufoce.

în mine pâlpâie lumina. zbor.

foto