Trei

Un’ doi trei! La perete stai!?
Nu! mă întorc alergând spre tine, dar tu dispari.
Te ascunzi de mine ca-n jocul de-a v-ați ascunselea, dar eu nu vreau și nici prinselea și nici castelul.
Nu vreau nici frunza și nici rațele și vânătorii, ci doar să ne ținem de mână și din când în când să sărim șotronul. Eu te aștept întotdeauna la 3.

Este vineri din nou și m-am trezit devreme ca să merg la sport. Colac peste pupăză sunt entuziasmată nevoie mare. Vă zic secretul… tatuajul cu numărul trei este situat într-o zonă care nu-mi permite să lenevesc, ci mă îndeamnă să fac exerciții. E cu schepsis.

Sâmbătă și duminică sunt secundul cu numărul trei la o filmare care se arată a fi destul de faină. Mare regizor cu trei secunzi… eh, ca să știți, am să și joc câteva cadre.

Apoi vine Cinemaiubit, festivalul de film studențesc și Evergreen are (nu trei) două filme în două competiții: digital ficțiune și experimental. Îndată ce aflu când se proiectează anunț cu surle și trâmbițe. Am emoții să știți.

Și până pe 17 decembrie o să tot fiu pe la filmări ceea ce mă entuziasmează enorm, trei în total.

Acum probabil sunt pe vreo biclă în sala de sport, ascult muzică în căști și sunt voioasă.
M-am reapucat de Anna Karenina și m-a prins. Asta e cartea de pe noptieră.
În autobuz citesc Rațiune și simțire care m-a prins și ea.
Ah, am găsit Demonii la un anticariat, abia aștept s-o citesc.

Și cam atât din viețișoara mea. Mă încearcă zile bune. V-am zis că e treaba cu echilibrul. Seara, 15 minute, aplic o tehnică de relaxare cu meditație și o mantră drăguță. Are efect ori doar e autosugestia.

Pe 4 se aprind luminițele și vreau să le văd. Și sigur e vin fiert în Cișmigiu unde e deschidere oficială (din câte am auzit). Ne strângem în grup și mergem?

Voi? Bine, sănătoși? Hai că vă dă Greena câte trei pupici și trei îmbrățișări de vă emoționați cu totul.

(Cornel aka Tu, vezi că-s și optimistă din vreme în vreme?)

HugsLovePeace
>.<