Tu tot mă minți și eu tot încerc

Aș vrea să-mi pun capul pe umărul tău. Să te privesc în tăcere. Resemnată.
Să-ți spun în gând: ah, mă tot minți. ah, și-mi pare așa rău că nu pot să plec. dar nici nu pot să rămân.

Tragi cu sete dintr-un pai de noapte bună. Îți sclipesc ochii de la veioza plăpândă.
Și-ți spun în gând: ah, te gândești la ea, nu?

Te uiți cu coada ochiului la mine. Cobor privirea spre pieptul tău. Îți simt bărbia în creștet.
Și-mi spun în gând: câte bătăi de inimă am ascultat? de câte-mi amintesc.

Te ridici să te îmbraci. Îți spun să rămâi. Îmi spui că te trezești dimineață. Știu că mă minți. Știu că te duci să te plimbi pe străzi. Să te răcorești de ea. Să te golești de mine.

Mă uit cu atenție la chipul tău. Te îmbraci de parcă se sfârșește universul și tu trebuie să fii în altă parte.
Ah, asta ar putea fi ultima oară când te privesc?

Mă întrebi dacă am spus ceva.
Da. Am spus.
Ce?

Te conduc.

(nu pleca)