Fie prin moarte, fie prin dispariție absurdă.
Mi-aș băga viața în raniță și aș pleca în căutarea vostră.
Pentru că mi-e dor nemărginit.
………….
Vine un moment în care alegem cu cine să semănăm. Și am ales să semăn cu tine, tată. Cu omul care a suferit mai puțin. Sau cel puțin așa am crezut toată viața mea, că tu te-ai debarasat instant de tot și-ai ales după bunul plac. În cel mai egoist mod cu putință. Te-am invidiat pentru capacitatea asta, dar am fost întotdeauna prea mică pentru a pricepe. Cum mă întrebai tu, pricepi? Și eu dădeam din cap în semn că da, dar nu înțelegeam. Era peste mine. Ai fost departe și am alergat neîncetat spre tine până nu te-am mai găsit. Nu m-ai așteptat niciodată. Ți-ai luat tălpășița.
…………
No Comments