Viață verde

Uau, ce se întâmplă cu tine? Am crescut mare

Despre trecut numai de bine. Mi-e frică de momentul când mă voi privi în oglindă și voi găsi un om bătrân. Mă obișnuiesc cu greu cu mine cea de acum. Mă plac, mă îndrăgesc, dar nu realizez anii care au trecut… erm.

Lumea mă întreabă ce e cu mine? Ce să fie?

Am 28 de ani și nu mai am elanul de la 21 și nici nu-l regret și nici nu-mi lipsește. E dificil să accepți că dacă la 20 de ani pierdeai cinci nopți la rând și erai fresh, la 28 pierzi una și recuperezi trei. E dificil să accepți că ți-ai tăbăcit curul de la șuturi și ai devenit sceptic și uneori neprietenos, când la 20 aveai doișpe găști și nu făceai față. Și probabil accepți greu că dacă la 20 de ani făceai toate idioțeniile și la băute, dar și la trezie, la 28 bei o bere, dansezi o oră și ți se face somn și lene.

Sunt multe lucruri pe care nu le mai trăiești cum le trăiai cumva. Și metabolismul se schimbă și arderile și greutatea și chiar și apetitul sexual. Mă rog, la unii așa am auzit eu că se întâmplă. După care începi să te uiți mai des în oglindă să prinzi primul rid și să vezi atunci depresie. Începi să te reprofilezi și lași deoparte anumite hobby-uri, tocmai pentru că îți dozezi energia cât să mai poți trăi după un mers pe munte.

Se schimbă plăcerea de a bea, devine așa… o chestie socială. Renunți la fumat, bei apă plată, mănânci mai multe salate, mergi la nutriționist, citești cărți mai deștepte și mergi mai lent. Deși timpul se micșorează, tu devii mai lent, că paradoxal, simți că ai timp de toate. Că la 20 de ani alergai de dimineață pe la joburile alea dubioase și seara ieșeai cu prietenii și apoi te duceai la iubit și a doua zi te trezeai la 7 și o luai de la capăt, uneori nici nu mai dormeai.

Eu mă mai uit în trecut la mine, ce drăgălașă eram eu așa zăpăcită și câte nebunii am făcut. Nu le conștientizam că veneau pe moment și era să fie sau să nu fie. Pune-mă acum să dansez pe-o masă-n club. Se știe, plec acasă și mă culc. Dar asta nu însemnă că m-am schimbat sau că am devenit vreo tristă, ci că am împlinit 28 de ani, am făcut multe chestii pe la 20 (și când aveam scuza vârstei) și acum s-au schimbat prioritățile. Mă rog, m-ar pocni mama cu tigaia dacă ar citi, că prioritățile mele nu-s pe placul ei.

Odată cu vârsta devii tu prioritatea ta, că ajungi să realizezi că fără tine se cam duc dracului și visele și berile și nopțile. Te calmezi, parcă te părăsește disperarea aia de a trăi orice. Te cumințești și scazi din așteptări (nu și din standarde, am zis!), deci dispare și din entuziasm. Te plimbi singur prin parc, vorbești mai rar la telefon, dispare nevoia de a împărtăși lucruri și dispar și alea o mie de găști, rămâi cu vreo doi trei oameni și te împrietenești greu. Preferi să ieși să protestezi pentru o Roșie Montană decât s-o arzi în club, că e mai chill și îți dezvolți spiritul civic.

Am 28 de ani și mi se pare o perioadă genială. Nu-mi pare rău de ce am trăit, de ce n-am trăit, ci doar mă bucur că sunt. Nu-mi pasă dacă fac parte din generația peter pan sau cenușăreasa, dacă am o mașină fițoasă și casă în pipera. Nu-mi pasă de cluburi must și evenimente hot și nu-mi pasă de popularitate…

Posesorii de 28 de ani să se alăture clubului și să-mi povestească ce schimbări simt ei acum?

* și mai vreau să scriu despre prietenii care nu răspund la telefon sau pe net, deși văd că îi suni și despre prietenii care nu sună niciodată – lucruri care mă scot din sărite –

Cu bine dragilor,

evergreen

Foto

You Might Also Like

11 Comments

  • Reply
    Dan
    4 December, 2013 at 9:02 pm

    Fii atenta ce gand simplu

  • Reply
    saramon
    18 September, 2013 at 2:15 pm

    exceptând pierirea chefului de băut, chestiile legate de nutriție și roșia Montana, la fel se simte și de la 32 :P

    • Reply
      Evergreen
      18 September, 2013 at 2:27 pm

      O sa scriu si la 32. O sa zic ca-i ca la 28. Cu cheful de baut… Cred ca depinde de sezon :)

  • Reply
    Alexandra
    18 September, 2013 at 11:23 am

    I feel you sis’!
    But what about if I’m 24 and feeling the same?! Is it ok or the world is changing so fucking fast?!

    • Reply
      Evergreen
      18 September, 2013 at 11:49 am

      Atata timp cat te simti bine cu tine, e foarte ok, cred :)

  • Reply
    Faecas Marian
    18 September, 2013 at 10:01 am

    …vorbesti de parca n-ai fi stiut ca timpul trece…Initial ti se transforma numai exteriorul…invelisul pe care vrei,nu vrei,trebuie sa-l accepti,sa-l ingrijesti,sa-l speli, sa-l hranesti,etc… Asa ca …de ce te simti surprinsa ??! In locul tau mi-as pune intrebarea : DE CE INSIST SA EXIST DACA STIU SIGUR CA VOI MURI LA UN MOMENT DAT ???! Si daca ai reusi sa-ti raspunzi…ti-ai da seama de adevar si te-ai bucura de fiecare clipa de viata ca si cum ar fi ultima…Voi incerca sa te ajut cumva…pentru ca stiu sigur ca nu ai nici un raspuns pregatit la intrebarea cu existenta prin insistenta…Iti ofer o idee…Traiesti cu nonsalanta si iti permiti luxul de a trai, pentru simplul motiv ca sufletul tau stie perfect ca este nemuritor…Sufletul tau stie ca este vesnic si daca acum se afla aici,pe Terra,in trupul tau…accepta problema asta fara prea multe intrebari despre sfarsit…adica despre moartea ta fizica…Ai stiut ca vei imbatrani cand te-ai nascut…ai stiut ca fiecare pas pe care-l faci este spre moarte…Ai stiut,stii si vei sti mereu lucruri pe care refuzi sa ti le amintesti pentru simplul motiv ca este mai comod asa…Problema ta nu este existenta aici,in trup muritor pe Terra…Problema ta este DE CE TE AFLI AICI ???! Problema ta este DE UNDE AI VENIT???! Problema ta este INCOTRO MERGI???! Problema ta este CAND ITI VEI DA SEAMA DE IMPORTANTA CELOR TREI INTREBARI ANTERIOARE…Daca la 28 de ani inca nu ti-ai dat seama…mai ai inca timp sa te lamuresti…Daca reusesti sa te lamuresti acum…la 28 de ani…fii sigura ca viata pe care o vei trai in continuare va fi cu totul alta…Nu-mi ramane decat sa-ti urez LA MULTI ANI…si inarmeaza-te cu multa stapanire de sine si mult curaj…O sa ai mare nevoie daca te lamuresti asupra celor trei intrebari esentiale. Cu sinceritate, Marian…

    • Reply
      Evergreen
      18 September, 2013 at 11:51 am

      Marian, iti multumesc pentru ajutor. Ceea ce tu numesti probleme eu le numesc intrebari existentiale pe care mi le adresez destul de des. Cred ca toate raspunsurile vin la timpul potrivit :)

  • Reply
    dan
    17 September, 2013 at 9:59 pm

    Interesanta propria observatie… imi aduce aminte de ce a zis Alex Leo Serban… zicea ceva de genu ca se simte deosebit, bucuros oarecum ca imbatraneste. Iar nonsalanta asta, sau mai bine zis simplitatea sentimentului mi-a ramas intiparita in minte.
    Gandeste-te ce boring ar fi daca ai ramane pe loc…
    Pai multi inainte si experiente de viata cat mai frumoase iti doresc!

    • Reply
      Evergreen
      18 September, 2013 at 11:52 am

      Multumesc, asa sa fie! Din pacate als nu s-a bucurat prea mult de batraneste :(

  • Reply
    Ana-Maria
    17 September, 2013 at 7:55 pm

    Traiesc cresterea asta la 22 de ani, bum-ul meu a fost pe la 20.

    • Reply
      Evergreen
      17 September, 2013 at 7:58 pm

      Hah, I feel you :)

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.