Eram la o petrecere și purtam o rochie neagră lungă, prea lungă pentru mine. Decoletul adânc mă jena, iar corsetul mă împiedica să respir cum trebuie, de aceea eram cam amețită. Purtam perle albe la gât, desigur că nu-mi plăceau. Mănuși lungi, cercei lungi, inel strălucitor pe unul din degetele mâinii stângi. Foșneam toată. În jurul meu oamenii valsau, un vals ciudat. Toți erau îmbrăcați în negru cu figuri cadaverice. Și muzica…
De mine se apropie un bărbat înalt, supt la chip, cu degetele lungi acoperite de niște mănuși albe. Erau singurele mănuși albe din toată încăperea, de fapt era singura pată albă. Mi-a întins mâna stângă să mă invite la dans. Am dat din cap a refuz, dar m-a agățat cu forță de braț și m-a tras spre el. Nu înțeleg ce mi se întâmplă, părul lung și roșu îmi acoperă privirea, iar el mă tot învârte și râde. Caut cu privirea prin mulțimea hipnotizată, caut să mă agăț de cineva cunoscut, dar nu descopăr pe nimeni. Încerc să mă desprind din strânsoare și el mai cu patimă mă învârte, că la un moment dat nu mai atingem podeaua. Mi se face rău. Mă ia cu leșin.
Râde și râsul lui mă înfioară.
Se apropie de urechea mea. Eu mă retrag. Buzele lui îmi ating lobul urechii. Sunt reci, de gheață. Bucăți de carne moartă. Îl privesc cu groază. Își pune obrazul pe gâtul meu și mă sărută. Îmi curg lacrimi fierbinți care dispar când ating chipul lui palid. Încearcă să-mi spună ceva, dar mă dor cumplit oasele și sunt amețită. Prind câteva frânturi de fraze.
– Știi? mi-e greață… pripești în a iubi… pianul grav îmi sparge timpanul… ești o mincinoasă… râsul lui mă înspăimântă și mâinile sale îmi strâng cu forță mijlocul… o să mă frângă îmi zic în gând. Tu o să frângi!
Și se oprește, se oprește din dans și îmi dă drumul de pic lată la podea. Dispar cu toții și muzica și dansatorii. Rămân în rochia prea lungă și prea sufocantă cu capul sprijinit de palma întinsă, aproape moartă.
Abia respir.
Aș vrea să plâng și dacă s-ar putea aș vrea să fiu în brațele cuiva.
Eu nu vreau să frâng, eu vreau doar să iubesc.
HugsLovePeace
>.<
3 Comments
Adamutza
29 November, 2010 at 12:19 amMi-o placut tare imaginea manusilor albe intr-o mare de negru…
Viseaza la albul din noi!
Evergreen
28 November, 2010 at 11:49 am:) Sunt sigura c-o sa gasesc
INTJ
27 November, 2010 at 2:00 pmTim Burton ar fi zis “tre’ doar sa gasesti pe cineva care nu care nu se sperie (prea usor) … si, fii sigura, vei gasi”. :)