Confesiuni

Umbrela cu fluturi or not another drama note

…plimbată prin atâtea ploi… s-a zvântat atârnată în cuier.

Visez la o pereche de cizme roșii. Din cauciuc. Pe care să le asortez cu părul și ochelarii de soare. Și poate cu buzele. Și să plouă. O ploaie măruntă și caldă. Și să alerg desculță pe bulevard, cu cizmele-n mâini. Să alerg spre cineva și acel cineva să mă aștepte la colț, în picioarele goale. Și să nu fie nimic ciudat în asta. Să-i sărut ochii verzi și el să-mi sărute mâna dreaptă.

Se întâmplă așa: când orbești și te umpli de răni și suferi ca un câine bătut de soartă, oameni mișto vin spre tine. Tu nu-i vezi că ești în lumea ta plină de angoase. Oamenii aceia te așteaptă cu răbdare, pentru că au avut puterea ca-n întunericul tău să vadă o rază de lumină. Oamenii ăia pot fi departe fizic (Stockholm, de pildă) sau foarte aproape, efectul e același. Ei întind brațele și tu le apuci în disperare. Te ridici cătinel. Te făcusei una cu asfaltul și era chiar bine acolo jos. Era o siguranță bolnavă a omului victimă a propriei condiții.

S-a întâmplat așa: am părăsit și am fost părăsită de mulți oameni de-a lungul vremii. N-am vrut să cred că e normal, ci m-am încăpățânat să cred că vom exista pentru totdeauna. M-am tot întors crezând că de data asta vom funcționa. Adevărul mi-a secerat picioarele. Nu se întâmplă așa, se sting sentimentele, oamenii merg în alte direcții și pur și simplu nu se mai iubesc și nu mai au ce să-și spună. Dar vin alții și alții și alții. Și da, nu te mai legi ca la 18 ani când lumea ți-e la degetul mic, dar te legi și e tot ce contează. 
E vorba tot de o siguranță, dar aceea a omului care aparține.

Visez că plec la mare. E soare și frumos. Mă urc în tren și las în urmă urbele. Urbele pe care-l iubesc, dar de care mă satur câteodată. La mare nu mă așteaptă nimic, dar e atât de bine… La mare nu apar prinții, iubirile, berile pe ochi frumoși, nu se șterg amintirile, nu se vindecă rănile. La mare se trăiește o emoție-lumină și se pune nisip în bocanci.

Am stat la baza traseului și m-am mirat de infinitul drumului. M-am resemnat. Am admirat norii, timpul, verdele. M-am mințit că nu regret și că-s fată de crai și pot să spintec zmeii. M-am scormonit și m-am analizat până mi-a dat sângele. Am vrut să curăț tot ce e rău și să las numai fluturii să zboare. N-am cum pentru că nu pot exista doar în lumină.

Am trasat punctul de pornire. Poate al miilea punct de până acum. Mi-am pus floare-n păr, rucsacul cu flori în cârcă, umbrela cu fluturi în el, căștile în urechi și-am pornit.
Tot ce pot declara e că e bine și că zâmbesc.

Ah, vă iubesc mult și vă mulțumesc și mai mult, pe voi ăia care ați stat lângă mine și care câteodată mi-ați spus câte o vorbă de duh sau mi-ați amintit că există viață și mai departe. Nu știu cât a însemnat pentru voi, dar pentru mine a contat enorm.

Azi e ziua mea! E ziua celor care nu au nume de Sfinți (ai căror părinți i-au presfințit pe frați cu două).

HugsLovePeace
>.<

Foto

You Might Also Like

14 Comments

  • Reply
    iri
    11 March, 2011 at 8:42 am

    doamne ce frumos e scenariul ala cu oamenii desculti :x:x ar fi absolut minunat 8->

  • Reply
    fibberliar
    9 March, 2011 at 6:52 pm

    da… m-am oprit bine. ar fi stricat restu.

  • Reply
    Evergreen
    9 March, 2011 at 6:38 pm

    pai daca te-ai oprit, ai avut tu un motiv.

  • Reply
    fibberliar
    9 March, 2011 at 6:34 pm

    am mai vrut sa scriu doua versuri dar m-am oprit :) le vrei si pe alea?

  • Reply
    Evergreen
    9 March, 2011 at 6:31 pm

    FIbber – hehe, ce poezie. pari ideal, nu ma tenta

    Claudia – multumesc mult de tot… iti doresc tot ce e frumooos

  • Reply
    fibberliar
    9 March, 2011 at 6:30 pm

    erata: proaspat

  • Reply
    fibberliar
    9 March, 2011 at 6:29 pm

    nu pot pereno,
    nu am maini,
    am doar aripi.
    te pot feri de fulgi,
    picaturi, raze.
    sunt acela verde
    cu nume de nesfant
    de pe umbrela ta;
    prospat emigrat din buzunar.

  • Reply
    claudiab86
    9 March, 2011 at 6:23 pm

    La multi ani, Fata-forever-Verde! :D Iti doresc cat mai multi ani de scriere si de regizorie :) Sa ramai la fel de sincera si de directa in exprimare. I love it!

  • Reply
    Evergreen
    9 March, 2011 at 6:08 pm

    Fibber – e loc, e loc… dar tii tu umbrela ca mie-mi amorteste mana

    cami – sar’na frumos

    Azull – yeah!

    Printeso – multumesc!

  • Reply
    val33ntyn
    9 March, 2011 at 4:58 pm

    La multi ani :) sa ai parte de tot ce iti doresti :*

  • Reply
    fibberliar
    9 March, 2011 at 12:52 pm

    am si eu loc in rucsac?
    printre flori si fluturi.
    sub umbrela, langa maner.
    sa-ti fiu la indemana.

    La Multi Ani!

  • Reply
    cami
    9 March, 2011 at 11:47 am

    la mulţi ani:)

  • Reply
    Azull
    9 March, 2011 at 10:02 am

    La Multi Ani! :*
    De la sora cu 2 nume de Sfinti :D

  • Reply
    ionouka
    9 March, 2011 at 8:32 am

    La multi ani, draga mea!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.