Un fel de semnal de alarmă și rugăminte să aveți grijă de voi

Sunt un om care cândva a fost ipohondru. Orice durere mică însemna o boală gravă care m-ar fi ucis numaidecât. Cu timpul am ajuns în zona cealaltă, aceea a nepăsării și a durerii-n pix. Acum sunt într-o limită normală și încerc să am grijă de mine și să merg să-mi fac analizele, anual.

Am fost un copil sănătos. Odată cu maturizarea au apărut și micile chestii. Noduli la sân, ovare polichistice, probleme cu tenul, colesterolul, vitaminele-n sânge etc. Am încercat să le rezolv pe toate, să le țin sub observație și să fiu atentă la corpul meu. Deși cred că toate corpurile sunt deștepte și știu ce vor și de unde, trăind într-un mediu toxic și băgând multe porcării alimentare în el, l-am cam debusolat.

Am aflat de curând că o amică de-a mea a fost depistată cu cancer de colon. Norocul ei a fost că s-a dus la timp la analize și că acum este bine, n-a ajuns la citostatice. Am aflat de curând că prietene de-ale surorii mele, mici de vârstă, tinere, au fost depistate cu tot felul de tumori. Un alt tip tânăr are diabet. Mai am două prietene bune care au luptat cu cancerul și l-au doborât. Unchiul meu așteaptă finalul, având cancer la gât și un fel de leucemie. Și ei sunt doar cei din jurul meu, cei pe care-i pot privi în ochi și pot mulțumi universului și tehnologiei și lor că au supraviețuit.

Pe lângă ei mai sunt milioane de oameni care poartă-n ei bolile crunte. Unii află prea târziu și se chinuie, ca mai apoi să dispară din lumea asta, alții depistează din timp și supraviețuiesc. Ca să nu mai spun de bebelușii născuți bolnavi și condamnați la tratamente chinuitoare și chiar la moarte…

Știu că analizele necesită drumuri și pierdere de timp și uneori niște bani. Dar un test papanicolau pe an, un control la sâni, niște analize la sânge nu înseamnă chiar atât de mult comparativ cu o viață. Și bărbații ar trebui să fie mai atenți cu organismul lor, deși se cred puternici pot fi doborâți ușor de orice boală gravă. Știu că mersul la medic e o experiență catastrofală, că-s cozi infernale, că te apucă nervii să stai în căldură și-n cine știe ce mirosuri, dar merită. Merită orice sacrificiu și nu ar fi bine să realizăm asta când e prea târziu.

Mi-a fost greu să mă las de fumat, deși știam că e nociv și că-mi chinui organismul cu toxinele alea pentru că în mintea mea asociam fumatul cu libertatea. Am libertatea să fumez și să mi se rupă de consecințe. Am băut cantități industriale de alcool fără să-mi pese că ficatul meu suferă, că pielea mi se deshidratează, că ard căruțe de neuroni. Am mâncat aiurea, am dormit aiurea, am făcut multe chestii aiurea. Însă, parcă  și puteam, parcă era și altfel totul. Pierdeam 6 nopți din 7 și eram fresh, acum pierd una și recuperez în 3. Mă rog, e normal.

Nu mai fumez și sunt foarte fericită. Am acceptat că prefer să fiu ”constrânsă” și conștientă de consecințe. Beau alcool cât mai rezonabil, asta și pentru că după ce beau o bere sau un pahar cu vin cânt la stele. Mănânc cât pot de sănătos, deși-s pofticioasă și nu rezist în fața dulciurilor. Încerc să dorm alea șase ore, să fac sport, să mă documentez cu privire la hrană, să beau apă și să nu mă enervez. Lucruri mici, dar mari pentru corpul meu.

Și anual merg să-mi fac analize. Cum nu am asigurare medicală merg la clinici private. Costă ceva, dar nu regret niciodată banii investiți în sănătatea mea. La capitolul analize la sânge merg la Synevo, este o clinică pe care mi-a recomandat-o un medic în care am foarte mare încredere și până astăzi nu am ce să le reproșez.

Așa că vă rog să aveți grijă de voi! Nu spuneți că nu vi se întâmplă, căci se întâmplă. Se spune să tratăm boala cu dragoste pentru că reprezintă un semnal de alarmă al sufletului nostru, dar mentalitatea noastră e construită altfel. Nu avem ce-i face. Așa că ar fi bine să nu existe nicio boală și să avem sufletul liniștit.

Cu bine,

Foto
Foto