un fir subţire

ne ţine vii pe pămîntul ăsta. pentru unii firul se rupe devreme, pentru alţii tîrziu. nu e niciodată momentul potrivit de adio. nici pentru cel ce pleacă şi nici pentru cel ce conduce.

cel rămas îşi frînge palmele şi îşi freacă obsesiv genunchii. urmează ceva nemaiştiut. un drum cu un loc liber. gol. pustiu. încărcat de dor. şi plînge amar. de frică. de regret. de dor. lacrimile se îmbrăţişează în barbă şi cad împreună pe aceeaşi genunchi neteziţi.

cearcăne adînci. nesomn. tremurul bărbii. ochii roşii. privirea grea. negru. oglinda acoperită.

pentru noi ceilalţi e o palmă drept avertizare. deschide ochii larg. braţele şi mai larg. aleargă. rîzi. chiuie. bucură-te. fii încrezător. iubeşte. iartă. nu te întrista din cauza problemelor. găseşte soluţii. călătoreşte. ajută. ştiu. e greu. e greu să preţuieşti viaţa în fiecare moment trăit. de cele mai multe ori o scuipi a jignire.

şi da, unui om îndurerat cuvintele nu-i ajung. şi nici viaţa.

mă agăţ cu putere şi disperare de un fir subţire. se clatină în bătaia vîntului tăios de martie. mă ţin cu putere. mijesc ochii. încordez genunchii. nu mă las!

mîine se împlineşte un an de cînd tata a dat drumul firului. s-a prăbuşit în negură. uitarea nu s-a aşezat. resemnarea da.

marţi ne luăm adio de la un om extraordinar. un om minunat, bun, blînd. rămînem noi, datori să ne trăim viaţa aşa cum el nu a mai avut ocazia…