Miroase a soare şi a lumină. Deschid braţele şi întîmpin ziua cu nasul în sus, adulmecînd viaţa. Mmmm, miroase bine.
Pe repede înainte.
Pentru toate există un timp sfîrşit şi unul abia început.
Pierd oameni. Printre degete. O mînă hiperbolică cu două degete la capătul cărora se văd unghiile roase. Îi ţin de cîrcă ca şi cum i-aş agăţa în cuier. E un test de rezistenţă. Apoi degetele-mi paralizează şi rămăşiţele unghiilor se rup. Ei cad din gîndurile mele şi se prăbuşesc în bezna uitării.
Amintirile nu se pierd niciodată. Ele sunt acolo.
Voiam să scriu despre o duminică atipică pentru noiembrie şi poate cîte ceva despre iubire şi iluzie. Voiam să vă spun că noaptea, lovirea frunzei de asfalt este mult mai cutremurătoare pentru trecători. Voiam să ştiţi că mi-e bine şi mi-e cald că încerc să mă pun în oglindă şi să mă curăţ din interior, dar…
mi-am pierdut şirul ideilor…
9 Comments
Diana
25 November, 2009 at 5:01 pmNu se mai vede videoclipul… :(
ruxandrada
23 November, 2009 at 7:08 amtare frumos mai scrii…esti printre primele pe care le citesc in fiecare dimineata…
Mi
23 November, 2009 at 6:55 ammiroase bine, da.. ca-ntr-o toamna-primavara parca !
“Pierd oameni. Printre degete.” parca ai avea patinoar intre degete. aluneca spre nu stiu unde. daca ai ingheta, ti-ar ramane acolo cristalizati oamenii ?
Elza
22 November, 2009 at 3:33 pmconcluzia… esti bine :)
evergreen
22 November, 2009 at 2:43 pmpai m-a speriat aseara o frunza nebuna…
Cristian Lisandru
22 November, 2009 at 2:41 pm“Voiam să vă spun că noaptea, lovirea frunzei de asfalt este mult mai cutremurătoare pentru trecători” – excelent… Tare mult mi-a plăcut…
evergreen
22 November, 2009 at 2:35 pm@ alinadel – nici macar
@ forevergreen – ei, cum asa? cum sa nu mergi TU in calatorie? Hai, ca trebuie sa-ti revii.
forevergreen
22 November, 2009 at 2:29 pmCitesti “Un om sfarsit”? Mi-a placut si mie cartea asta cu multi ani in urma…n-am mai recitit-o de mult timp, nu stiu daca as mai percepe-o la fel…acum fac eforturi sa ies din anumite stari, deci…nu vreau sa ma las coplesita!
Imagineaza-ti ca am bilete de avion pentru Milano, pentru maine, dar nu vreau sa merg. E foarte atipic pentru mine, nu-i asa?
alinadel
22 November, 2009 at 2:00 pm” amintirile nu se pierd niciodata” nici macar daca ne dorim cu disperare sa fie liniste