Under my umbrella…

ela ela ela…

Am fro trei ciorne cu gânduri neterminate și-o stare de bine. E un bine liniștit de așezat capul pe pernă și somn de bebeluș.

Voi publica ciornele cândva. Nu știu când.

Oamenii mă îndeamnă să scriu. Îmi spun că talentul meu adevărat stă în scris. Eu îl vreau în filme.
O să scriu, probabil, însă o să vină de la sine. Și o să public.

Mademoisellul de la Givenchy stă cuminte sub brad. Ca și celelalte cadouri: Micul Prinț (superb), Ză ceasul, mărgelele roșiatice, căștile, căciulile și dulciurile. Am fost cuminte anul ăsta, Moșul a fost neașteptat de darnic.

Tronează o senzație de romantico-mister asupra mea. Ca-n filmele acelea când lumina era difuză și însoțea personajul mai mereu și totuși senzația de mister era păstrată. Ca felinarele de pe străzile pustii și tocurile pe asfalt. Ca bărbatul în palton care privește pe sub sprâncene ca mai apoi să se înfrupte din palma femeii.

Drum de seară, filosofii, Zorba, complementaritatea dintre rațiune și simțire, luminile bulevardului, trăiri interioare, înghețată cu vișine, piruete, rec și stop, oamenii, maman și sorelina, portret de familie, rec și stop, oamenii, Crăciunul, magazinele cu rochii de mireasă din Centrul Vechi, noi, ei, te-ai întors, m-am întors, rec și stop, oamenii, eu.

Nu-s conectată emoțional la acest Crăciun. Adică nu-mi vine să plâng de emoție când privesc bradul și nici nu mai tresar la mirosul de portocale, dar e blând cu mine și mă simt potolită. E ciudat, mi-e drag totul, dar făcând apel la alte Crăciunuri, acesta nu este intens. Și parcă o simt în privirile tuturor…

Am nevoie de zăpadă.

ÎmbrățișăriDragostePace
>.<