În ultimele două săptămîni nopţile mele-s parcă ale unui zburător care nu ştie ce caută. Nu reuşesc deloc să dorm, iar dacă pun geană pe geană visez te miri ce poveşti sau pur şi simplu mă trezesc şi mă uit la tavan. Pe care nu-l văd că de cele mai multe ori e beznă.
Azi dimineaţă pe la ora 5:00 mă uitam pe telefon la lista de mess. Că nu aveam nimic mai bun de făcut decît să dorm şi cum somnul se lasă greu…
Pe lîngă aceste element esenţial al supravieţuirii mele pe această planetă mai am senzaţia că timpul se scurge inutil şi că nu fac nimic, dar nimic! Îmi făcusem o mie de planuri despre cum o să-mi petrec vacanţa de student-şomer şi sunt mai mult în dorul lelii.
Mai văd cîte un film, mai arunc un ochi peste o carte, mai nişte mantre şi aia e! Nu mă pot gîndi la scenarii sau filme. Nu mă pot conecta la vibe-ul creativ. Nici să desenez nu-mi mai arde. Şi cînd mă uit la ceas e deja seară, iar eu pierd vremea lamentîndu-mă sau visînd iubiri pe pereţi. Ceea ce e distructiv al naibii.
Aşa că mă apuc de viaţă. Habar nu am unde am lăsat-o că am tot deşirat şi acum e încîlcită şi stau prost la capitolul răbdare şi concetrare.
Da, totul ţine de mine! Adică numai eu îmi pot croi după bunul plac cum să trăiesc.
Dar nu aţi observat că, uneori, ceva mai presus de voi, parcă prinde putere şi reuşeşte să vă ghideze paşii? O fi de la pms?
>.<
11 Comments
marcel
16 July, 2010 at 5:45 amAsta a fost o furtuna intr-un pahar cu apa !
Sa ma vezi cum fac cand vine uraganul !
PS / Ms pt alint …
Evergreen
15 July, 2010 at 1:00 pmLiaLia – eu mi-am cam revenit putin ca am planuri de plecat la mare in wk asta. sper sa depasesc si sa fiu activa :)
Bia – hai cu optimismul ala!
Ionouka – ca bine zici. jobul ala! sunt inca in cautari
marcel – e si asta o reteta :))
Tudor :)
Rus drag – zi-mi si mie de ei. poate imi mai clatesc ochisorii
Tudor – toate cele de mai sus exceptand aventura
marcel, dragule, nu stiam ca poti fi si agresiv
rus
15 July, 2010 at 11:33 ampai nici eu nu dorm… dar mai nou citesc bloguri si ma mir cum pot unii scrie!
Tudor
15 July, 2010 at 6:31 amMa scuzi, Marcel. N-am intentionat sa te indispun. Era o simpla gluma, o sa ma abtin.
marcel
15 July, 2010 at 5:28 amTudore, te rog io abtine-te !
Vorbeste in numele tau !
Nu cred ca am citit aeleasi carti ca sa ne tutuim !
Io nu ti-am adresat nici un indemn, asa ca vezi-ti de drum !
DIXIT !
Rux
14 July, 2010 at 9:38 pmMi-e tare cunoscuta starea asta a ta.
Tudor
14 July, 2010 at 8:58 pmE comod acasa, mai ales pe caldura asta. Incearca ceva nou, ceva ce parea imposibil sau irealizabil.
Cateva idei:
– Un drum rapid la mare si o baie pe timp de noapte (apa e super, testat)
– O aventura cu Marcel :))
– O betie puternica
Sau mai bine, un drum la mare, o betie puternica si o aventura cu Marcel in acelasi timp :)
marcel
14 July, 2010 at 10:42 amFă ca mine !!!
ACTIVITĂŢI DE DUMINICĂ
Duminică. Trezit, […], somn, […]. Apoi cam la vreun ceas după ora prânzului, ieşire la grătar la Ciorogârla, mâncat mici, băut Becks, bârfit o vorbă, jucat fotbal (unii dintre noi), jucat cu vaporaşul teleghidat (alţii dintre noi).
Se poate zice deci o zi de relazare. Şi totusi de ce când te întorci acasă, imediat ce treci pragul oftezi din toti rărunchii: “vai, ce oboseală m-a luat! “. Eu zic că altfel, dacă mâine nu ar fi zi de serviciu, eu unul aş fi pătruns de energie.
ionouka
14 July, 2010 at 9:14 amPartial, probabil e si ceva PMS, dar restul sint framintari de om inteligent cu prea mult timp liber. Hai cu jobul ala, sa vezi cum pici noaptea in perne…
Bianca
14 July, 2010 at 8:58 amNu ești singura, prin “off-ul” ăsta trec și eu, însă eu dorm noaptea, dar mă trezesc devreme tare și mă apucă toate gândurile negre, sau hai, fie, gri… gânduri care mă sufocă și nu-mi dau pace… Dacă azi sunt mai liniștită pot fi sigură că ziua de mâine nu va fi la fel…
oricum, va trece, știu :*
LiaLia
14 July, 2010 at 8:46 amEu cred că e o senzaţie şi “energie” general valabilă. Mă uit la mine, mă uit în jur, cam toată lumea e abulică, dezorientată, ghidată de inerţie. Nu ştiu cine sau ce e de vină, perioada prin care trecem cu toţii, nesiguranţa, dar din păcate (sau din fericire), nu eşti singură.