Să zicem că e duminică noapte și o arzi hommie. Să zicem că alături de tine mai e un om. Și să zicem că te-ai lăsat de fumat, dar în ultima vreme ai tot pufăit câte una pentru că ești într-o perioadă în care hedonismul e în floare. Să zicem că aprinzi niște lumânări ca să mai atenueze din mirosul de țigări. Și o lumânare o ia complet razna încât pare că va da foc la toată casa. Nu e tocmai momentul potrivit s-o arzi super erou, dar hei, e vorba de casa ta. Și cu grația unei lebede ușor amețite găsești soluția optimă de după suflat cu disperare într-o lumânare demonică ce nu se stinge. Scuipi cu apă, moment în care ajungi direct în iad (nu încercați așa ceva acasă, niciodată).
Trăiești un preview al flăcărilor care-ți ard cu sunete de plici, plici și bretonul și sprâncenele cu tot cu gene. Gândește-te dacă aveai mustață. Camera miroase acum a lumânare, țigări și porc pârlit. Perfect romantic pentru o seară specială în doi. Tu ai un chip semi desfigurat și încă trăiești sub influența flăcărilor care-ți ard ochii plus că miroși complet dezgustător. Tremuri și încerci să îți dai seama cum să repari paguba și cum să te ascunzi sub pat departe de privirile șocate și surprinse ale omului de lângă tine. Te ia râsul. Iată, există un univers care-ți mai dă o palmă peste ceafă! Și există un zeu al nefumătorilor care ți-a pregătit acest moment epic încă de când ți-ai permis să pufăi. Și iată, ai supraviețuit, deși acum aprinzi aragazul de la cel puțin 1 metru cu puterea gândului sau rogi un coleg.
Însă, tu poți cânta și chiar simți pe pielea ta versurile: ard în flăcări pentru tine!
Măcar s-a stins lumânarea.
No Comments