“Ai grijă de tine, să nu ţi se-ntîmple ceva” zice Chilian într-una din piese. Dar eu contraatac şi spun: şi cîtă grijă să ai? că cu ochii-n cinci trece viaţa pe lîngă tine şi oricum nu e timp şi poate-ţi cade vreo cărămidă cu chip de leu direct în freză. Şi mori. Acolo. Pe-o bordură. Inutil – c-o viaţă înainte… apoi se aude dintr-un colţişor din gura unei bătrîne: !aşa a vrut Dumnezeu, cu ochii tremurînd… Dumnezeu s-o ierte!” S-o ierte, da! Păi cine-a pus-o să bănănăie pe sub clădirea aia?
Am o nouă obsesie: little black sandals, piesa Siei de pe albumul “Some people have real problems”. Şi mă gîndesc la săndăluţele mele negre luate ieftin din Paris şi apoi în timpan răsună: “We’ll always have Paris”. Oh, yeah!
Şi un vers e chiar aşa: “this little black sandals are walking me away” şi ce mă unge pe suflet că se potriveşte cu dorul meu de ducă. Şi nu oriunde, ci în Dubaiul nostru cel de toate zilele. Mi-a şoptit un prieten că în loc să stau aici şi să alerg de nebună prin parc sau să fac tae bo la domiciuliu mai bine aplic la joburi acolo unde-aş putea cîştiga cît n-o să cîştig aici ever. Mai mult de atît – e plajă non stop! Şi soare. Şi aş putea recupera prostiile făcute aici, financiar vorbind şi poate aş achita creditul inutil pe care l-am făcut… că deh, prostu-i prost pînă la capăt.
Dar ca să iau o decizie ca asta trebuie să-l conving pe Puştiu că e de bine… şi nu cred că o să-l conving vreodată aşa ceva, apoi să renunţ la admiterea la facultate şi la cursurile de media pe care intenţionez să le fac şi la Vama Veche (ce-a mai rămas) şi la vara autohtonă… şi la nah, viaţa mea. Dacă află mama o să mă bocească ca pe mort şi-o să aprindă şi cinzeci de lumînări să nu mă duc. Well, go ahead and make my day! şi poate aprinzi să-mi recuperez banii şi să supravieţuiesc crizei, să mă subţiez în talie, să mă sune cineva şi să-mi ofere un job part time cu 2000 de euro pe lună, doar pentru că-s genială! şi normal să-mi iasă toate cele 6 norocoase… apoi Dubai pentru vacanţă.
Oricum mai e timp de luat decizii de genul ăsta, momentan completez cv-ul în engleză şi mă apuc să aprofundez limba… că, la naiba! sunt praf la capitolul ăsta, şi nu numai.
Am început să aplic la tot felul de joburi. Am renunţat la media. Că io-s om dăştept şi cult şi cu capul mare şi pot să învăt să fac orice, am făcut eu intermediere de transporturi la 18 ani, am servit la mese la 17, am împărţit şi pliante şi am făcut şi studii de piaţă pe la uşile omilor şi tot aşa. Nici nu-mi mai amintesc. So, persoană adaptabilă şi plină de umor şi sarcasm, capabilă de autoironie, plus că spun nişte bancuri…
Şi intră Iris în Winap şi zice ” să nu crezi nimic”
Păi şi cu mine cum rămîne?
Om vedea.
a. şi într-o zi am avut 653 de omi aici. adică aşa arată graficu ăla. e sus de tot. şi nici măcat nu am folosit cuvîntul sex. mno… vreau mai sus! mai sus!
17 Comments
evergreen
21 January, 2010 at 8:21 pmDelia nu am ajuns, dar am prieteni acolo care-s extrem de multumiti, dar ca orice om cu dor de casa.
Delia
21 January, 2010 at 3:46 pmBuna
ai ajuns panala urma in Dubai? Si cum ti se pare viata acolo?
De la 15 Feb voi lucra si eu acolo pentru 6 luni si mi-ar prinde bine niste pareri romanesti locale.
Adresa mea de email este deliahan2001@yahoo.com
Multumesc
evergreenstory
12 March, 2009 at 1:59 pmMircea dear – io nu ma fac stewardesa in Dubai. am rau de inaltime… si oricum din cele doua cerinte, numa’ una-i valabila…
deea
11 March, 2009 at 7:09 pmDUBAI…:X:X:X
evergreen
11 March, 2009 at 1:17 pmG-ule… si mie :P
si-mi place de mor
pup la voi. momentan nu m-am decis daca plec sau nu. asa ca nu va panicati. cum nu se bea bere in dubai?
asta chiar e o problema
g
11 March, 2009 at 1:13 pmmie intotdeauna mi s-a parut ca versul ala a lui chilian suna a amenintare
elwira2009
11 March, 2009 at 12:24 pmSi pe mine ma bate gandul unei plecari, macar pentru o perioada. Cred ca avem nevoie de o astfel de experienta si ne-ar ajuta mult. Nimeni nu zice sa pleci definitiv si sa iti uiti prietenii, familia…te poti intoarce oricand. Dar macar vei fi impacata cu gandul ca ai incercat! Bafta!
Darael
11 March, 2009 at 9:58 amDaca ai posibilitatea, PLEACA ! Pleaca si nu te uita inapoi. Alternativa e simpla: anul viitor o sa scrii despre aceleasi lucruri pe blog.
Si, oricata sustinere morala primesti de la noi, nu ai sa fi nici multumita, nici impacata cu ccea ce faci / simti / traiesti.
Scrie pe 2 pagini aspectele pozitive si negative ale celor 2 variante, sa pleci si sa nu pleci. Asa ai sa poti sa apreciezi corect.
Iar apropierea de cei dragi… e o scuza si atat. Daca esti in Baia Mare cu seviciul si familia e in Bucuresti, ai sa faci mai mult de 4 ore pana acasa. Sa nu uit asta: in urmtorii 20 de ani, nu se va schimba NIMIC in Romania !
Scuze, urmatorii 20.000 ani !
Ralukaaaa
11 March, 2009 at 9:09 amAi pleca tu in Dubai? Fara prietene, fara viata ta construita in amanunt aici? Nu cred! Nu esti genul!
Aplica peste tot! Si eu sunt adaptabila. Cand am vazut cate ai facut, imi aduc aminte de mine. Doamne cate joburi am avut…din cele mai tampite. :))
Tin minte o data, prin 2001, venise mama in Bucuresti la mine si eu am tarat-o dupa mine pe strada vreo ora ca avem de impartit cateva sute de pliante in ziua aia. :)) Stupid me! ;))
Alexa
10 March, 2009 at 7:35 pmdragut articol. Si referitor la prima idee, eu cred ca nu trebuie sa fim mereu cu ochii in 4 sa nu patim ceva. Trebuie doar sa gandim pozitiv si sa lasam lucrurile sa vina de la sine. Toate lucrurile rele care ni se intampla ni se intampla pentru ca noi la un momentdat ne-am gandit la ele si le-am atras asupra noastra.
Trebuie sa zambiiiiim :D
Huuugs
piticugras
10 March, 2009 at 6:28 pmminciuni, minciuni. e urat in Dubai. Nu ai voie sa bei bere!!!! E cea mai ingrozitoare tara!
Mircea Popescu
10 March, 2009 at 5:42 pmVezi ca faza cu stewardese in Dubai e doar un paravan, astia cauta virgine albe sa le sacrifice lui Belzebut.
;)
evergreen
10 March, 2009 at 4:07 pm:D hiiiiiiiiiii… si vine si bebele :)
nu e departe :) patru ore jumate. sincer. aveam senzatia ca e mai mult.
pai daca as veni ar fi pentru cateva luni sa strang niste bani
ma gandesc si va zic
:*
ally
10 March, 2009 at 4:02 pmFara aincerca sa te conving sa iei o decizie sau alta as vrea sa iti/va dau cateva detalii despre viata in Dubai, eu de 6 luni locuind aici cu sotul meu:), prietenul care ti-a vandut pontul.
Lucrez din prima saptamana (am avut noroc si am gasit job inca dinainte sa plec din tara). aici cand esti incepator adica nu ai mai lucrat vreodata in dubai, nu ti se ofera un salariu mare de tot nici daca ai mama experientei, poate decat daca vii de la o multinationala. Insa cu mana pe inima spun ca nu am mai avut grija zilei de maine de cand am ajuns aici. Din contra, imi cumpar lunar haine, ies in oras, iau pranzul doar in oras zilnic… de la un salariu la altul nu raman fara bani si asta e un lucru mare. Viata aici e relaxata, chiar si la job, pentru ca indiferent cat de mult e de munca nu prea vezi oameni stresati. Sunt peste 200 de nationalitati (!!) aici, si crede-ma, eu stiu bine sa vorbesc engleza, dar mai mult de 70% din oamenii cu care iau contact sunt daca nu varza oricum mult mai slabi. E nasol daca nu ai carnet sau masina ptr ca dubaiul nu e conceput si pentru pietoni, iar daca nu ai un job decent trebuie sa te “inhaitezi” cu cineva cand vine vorba de chirie.
Sunt scumpe chiriile, cam jumate dintr-un salariu mediu, dar daca imparti cu altcineva e super, iar criza economica a afectat in dubai doar imobiliarele, asa ca preturile au scazut.
Ce iubesc aici e siguranta. Criminalitatea este 3%, adica aproape inexistenta; ca fata poti merge pe strada la 3 dimineata fara nicio grija. Au un foarte mare respect ptr femei araboii astia, contrar a ceea ce se stie despre arabi in general. Iar femeile care lucreaza sunt foarte apreciate.
De frumusetea locului nu vreau sa vorbesc prea mult, ptr ca as fi subiectiva. Exista un lux pe care la noi sau in europa nu-l gasesti. Nu e opulenta afisata “ca sa ne dam mari”, si e accesibil aproape tuturor. Daca vrei iti voi da exemple pe mess referitor la asta.
Aici poti avea parte si de plaja high class dar poti conduce 2 ore ca sa stai cu cortul intr-o salbaticie totala, mai bine decat la vama veche..fara suparare, dar s-a manelizat atat de mult incat nici spiritul ei nu a mai ramas. Cred ca anul in care am fost noi in vama a fost ultimul…
Revenind la dubai… recunosc ca cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea a fost sa plec din tara, mor de dorul familiei si prietenilor, nu zic ca e usor. Insa sunt la 4 ore jumate distanta de tara, iar multumirea sufleteasca pe care o am vaqzand cate am realizat in doar jumatate de an se transmite alor mei cand le vorbesc si simt ca si ei sunt fericiti pentru pasul pe care l-am facut.
E greu, dar merita, cel putin pentru mine.
lollitta
10 March, 2009 at 3:46 pmpai nu stiu pe unde citeam eu ca daca vrei sa ti se intample ceva nemaipomenit tre sa actionezi intr-un fel diferit. ca altfel nu iese.
asa ca… sa-ti iasa tot ce-ti doresti
Andrei dela Focshani
10 March, 2009 at 1:43 pmPeter Cincotti – I Love Paris :P
bored
10 March, 2009 at 1:24 pmunu mai e ziua nebunilor agatati de o panza de corabie ce se balanseaza aiurea prin lume. serios vorbind, go for it, oricat de nebuneste ar parea pentru ceilalti. la urma urmei dubaiul asta nici nu e prea departe. si cica au si partii de schi acolo daca te plictisesti de plaja. cu engleza nu te strofoca prea tare, fluenta in cuvinte sa fii ca in rest dai vina pe accent orice s-ar intampla.
insa asa cum ai pomenit si tu, plecarea peste mari si tari te indeparteaza de multi din cei de aici. de unii chiar definitiv… dar nu e viata o calatorie la urma urmei?
ps. mi-a placut coltul tau de paine si am furat si io putin din el. stiu ca nu te-ai suparat :P