Viață verde

Vacanță Sri Lanka Sfaturi și Povestioare

Am văzut că Sri Lanka a devenit un fel de Corfu și toată lumea a trecut-o pe lista călătoriilor în 2019. La noi a devenit o opțiune după ce am calculat cât ne-ar costa Australia (suntem încă săraci), așa că am ales Sri Lanka în funcție de ore de zbor, costuri și temperatură (nu neapărat în ordinea asta).

35 mm film
Jungla in Bentota, Sri Lanka
(imagine pe film 35mm)

Scurt istoric
Sri Lanka e o insulă în Sudul Indiei la mal de Ocean Indian. Până în 1972 se numea Ceylon. A fost colonizată pe rând de portughezi, olandezi și britanici, ultimii fiind și motivul pentru care Sri Lanka a fost în război până în 2009. Citiți mai multe despre Tigrii Tamili (o grupare teroristă extrem de sângeroasă) și despre tentativele de a restaura pacea pe wikipedia.

Clima este tropicală. Din decembrie până în martie e muson în partea de Nord-Est și din iunie în octombrie în Sud-Vest. I-am întrebat pe localnici și au zis că plouă încontinuu, deci aveți grijă când și unde mergeți.

Kodak 35mm / Tuktuk, Sri Lanka

Traseul nostru:
Am aterizat pe 25 decembrie dimineața în Colombo, capitala Sri Lankai. Știu că primul nostru șoc, după căldură, a fost să vedem hărmălaia de oameni în picioarele goale mișunând la ieșirea din aeroport.

Tips & Tricks
Viză: am aplicat online (costă cam 35 dolari) și am primit OK la câteva ore. Înainte să luăm bagajele a trebuit să mai completăm o fișă, apoi am așteptat la coadă la imigrări. Am crezut că nu stăm la coadă, având viza online, dar am stat cam 25 de minute, timp în care am făcut mișto de afișul imens care te anunță că dacă vinzi sau consumi droguri vei primit pedeapsa cu moartea – bine am venit!

Rupee: n-am găsit să cumpărăm în România, așa că am schimbat o parte în aeroport. Am avut dolari. Sunt extrem de puține locuri, inclusiv cazări, unde se poate plăti cu card, de aceea banii cash sunt sfinți.

Telefon și internet: tot din aeroport ne-am oprit la un stand dialog unde am cumparat cartele de telefon cu 4giga de net ziua și 5 giga noaptea. Prețul diferă, la aeroport a fost 1500 Rupee, în Ella am găsit cu 1000. Depinde, însă cel mai bine e să luați din aeroport pentru că e foarte scump roamingul.

Despre Colombo nu sunt multe de spus. Am trăit prima experiență cu tuktuk-ul (un scuter cu două locuri în spate) și am crezut că nu ajungem la destinație. Se conduce fără prea multe reguli, cu volanul pe partea dreaptă și claxonul ca prelungire firească a mâinii.

E destul de aglomerat, gălăgios și nu m-a dat pe spate. Am stat cazați la Om Shambhala și a fost în topul cazărilor. Am mâncat în zonă la The Dutch Hospital, dar e capcană pentru turiști (prețuri foarte mari) și seara ne-am plimbat pe faleză laolaltă cu localnicii.

Am prins o ploaie torențială care ne-a trimis direct la masă la Siam, unde ne-a plăcut destul de mult, dar unde nu am găsit alcool – unde am și aflat că dacă e sărbătoare nu se servește sau vinde alcool nicăieri. Și au tot fost sărbători… (yay… not)

Tips:
Am avut grijă să nu bem sucuri sau cocktails cu gheață (folosesc apă neîmbuteliată și nu e recomandat pentru stomac) și am avut grijă să mâncăm în locuri recomandate de turiști, din același motiv. Deși la început am fost destul de stricți, am mai renunțat la principii pe parcursul vacanței.

Ultima zi în Colombo ne-am perindat pe străzi, dar era mult prea cald de stat afară, așa că am mers pe terasa unui hotel unde ne-am ospătat și unde am prins un apus superb.

Ușor abțiguiți ne-am aventurat pe plajă, la margine de cale ferată și case, însă am fost dezamăgiți să găsim munți de gunoaie, așa că ne-am retras spre cazare să ne pregătim de călătoria cu trenul.

Noroc: lângă intrarea în gara Colombo Fort este un oficiu de informații unde am descoperit îngerul nostru păzitor. Acest domn ne-a ajutat să ne organizăm excursia, așa că am închiriat o dubă care să ne ia din Matara și să ne plimbe prin țară (cu un șofer local cu care ne-am înțeles foarte bine) și care ne-a luat și ceva bilete de tren (total 55,000 de rupee pentru toți 5, cam 50 de dolari de persoană).

Bentota Beach – Revelion pe plaja Mirissa – Matara

Pentru trenul Colombo – Bentota nu există bilete clasa I, așa că se circulă pe culoar sau înghesuit. E bine să aveți apă la voi și să evitați să vă cumpărați gustări de pe drum. Peisajul este superb (se circulă pe coastă), dar experiența nu este neapărat ce își dorește cineva în vacanță. Oricum, am trăit-o și pe asta.

Tip: mergeți la stația de dinainte de Colombo Fort (stația Maradana), există șanse să prindeți loc să urcați.

Călătoria a durat cam două ore jumate.
După ceva negocieri cu șoferii de tuktuk am ajuns la noua cazare: Palm Beach Inn, care nu aratăca-n poze, dar care avea cel mai frumos drum spre plajă. Ăsta a fost locul meu preferat – bucata noastră de plajă pustie, apa perfectă, mâncare decentă la restaurant, o grădină interioară liniștită. Eram aproape de oraș. Costul cu tuktuk-ul a fost rezonabil.

În a treia zi am pornit spre Matara, o localitate aproape de Mirissa, cea mai cunoscută plajă a lor și locul unde urma să facem revelionul. Ajunși în gară ne-am dat seama că noua cazare era de fapt într-un sat, foarte aproape de ocean, dar foarte departe de tot, așa că ne-a costat ceva să mergem cu tuktuk-ul.

Hansagira a fost o dezamăgire. Casa era veche și îmbâcsită. Drumul spre plajă era plin de gunoaie. Și sătenii nu erau obișnuiți cu turiști, așa că de câte ori ieșeam la plajă se țineau după noi. Nu a fost nimic agresiv (că zâmbeau), dar era o situație inconfortabilă.

Partea bună este că am avut iar o plajă pustie. Oceanul era mai agitat, dar peisajul era superb – mai puțin partea cu gunoaiele.

Revelionul și o zi de plajă le-am petrecut la Mirissa. E plin de baruri, lumea e chill, apa este perfectă, mâncarea este bună. Prețurile sunt ceva mai ridicate, dat fiind că am fost în plin sezon.

După plajă am pornit spre centrul țării.

Sumi, șoferul nostru, a venit să ne ia din Matara și ne-am oprit la safari în Parcul Național Udawalawe. A costat cam 6000 de rupee de persoană și e cel mai bun preț. Am văzut elefanți, crocodili, căprioare… a fost o experiență interesantă. Ce a fost uau a fost când am văzut câțiva elefanți ”cerșind” fructe și atenție la marginea drumului.

După un drum destul de anevoios (drum cu o singură bandă, serpentine și condus fără prea multe reguli) am ajuns în Ella. Deși toată lumea laudă orașul, noi nu am fost chiar dați pe spate. E un drum principal cu restaurante… și cam atât.

Am vizitat Rakkhiththakanda Len Viharaya Cave Temple, unde un călugăr ne-a povestit despre religia budistă. Am văzut celebrul Nine Arch Bridge și am urcat pe Little Adam’s Peak. Priveliștea era superbă, dar munții noștri sunt mai frumoși. Plus că era destul de plin de turiști.

În rest, ceva cascade, maimuțe pe marginea drumului, gunoaie. Partea bună e că am reușit să dormim pentru că temperatura era mai mult decât decentă noaptea, 17 – 18 grade sau ceva mai jos. Partea nasoală era difuzorul dat la maxim cu slujba de la răsărit.

Nici cazarea n-a fost ce trebuie. Am avut rezervare la niste cabane în junglă, dar se ajungea greu, eram departe de restaurante și baruri și nu aveau geamuri. Nu era o senzație plăcută, știind că suntem în mijlocul junglei și poate orice să intre în cameră (în Bentota am văzut un șarpe pe stradă). Așa că ne-am mutat la altă cazare pe care ne-a găsit-o șoferul, dar n-a fost extraordinară.

Dar am mâncat cele mai bune paste la Ak Ristoro.

Din Ella am luat tren spre Nuwara Elya. Am avut locuri și am văzut peisajele superbe din inima Sri Lankăi. Este o călătorie celebră dedicată turiștilor, dar merită din plin!

Nuwara Elya e un oraș mic și cochet, foarte british. Am stat câteva ore și am pornit spre Kandy (Gampola) unde aveam să stăm ultimele două zile. Am avut o cazare superbă Mount Havana și, deși eram departe de absolut tot, ne-am bucurat din plin de mâncarea gustoasă (totul plantat la ferma lor), liniștea junglei, piscina aproape infinity.

Am vizitat și Kandy pentru câteva ore. A fost șoc să ne întoarcem la haos, poluare și agitație. Ne-am retras în Grădina Botanică și apoi am luat Uber înapoi la cazare de unde nu am mai plecat.

Ultima noapte a fost în Colombo, aproape de aeroport. A fost un șoc termic să ne întoarcem la 30 de grade, așa că nu prea ne-am odihnit.

Chestii utile:

Tipsul la restaurante e inclus în 99% din cazuri, deși de multe ori serviciile lasă de dorit. Durează foarte mult, se mișcă foarte greu totul. Intențiile sunt bune, însă nu fac față valului de turiști: nici ca pregătire, oferte de cazări sau infrastructura țării.

Taxele la cazări sunt incluse, dar în Bentota nu erau, așa că citiți cu atenție când faceți rezervarea. De asemenea, alegeți camere cu aer condiționat pentru că există șanse să vă ceară extra cost (nouă ne-au cerut 6000 de rupee/ zi la Hansagira).

În Colombo și în Kandy există Uber. E cel mai eficient ca timp și costuri.

Vaccinuri, mâncare, riscuri…
Înainte de plecare am fost la epidemiolog la Medicover (cam cu o lună jumate) unde am făcut 3 vaccinuri: Dultavax (tetanos, polio și difterie), unul pentru febră tifoidă și unul pentru Hepatită A și B (se poate face de trei ori pentru imunizare pe 10 ani).

Am avut la noi smecta, imodium, pastile de alergie și spray Deet minim 30 și un gel de înțepături (de la magazinul Himalaya). Ne-am cumpărat din Colombo un aparat de țânțari pe care l-am cărat pe la toate cazările.

Țânțarii lor sunt asasini. Spray-ul este esențial.

Există opțiuni pentru vegetarieni (kotu cu legume) și nu este totul spicy. Eu nu mănânc iute deloc și am mâncat foarte bine!

Există și o parte urâtă a poveștii: sărăcia. Oricât de frumoase sunt peisajele, dacă întorci puțin privirea vezi munți de gunoaie, oameni foarte săraci care trăiesc la limita existenței, copii cu picioarele în gunoaie, câini înfometați. E un haos ciudat al zâmbetului pe buze, al disperării după bani și al resemnării.

Dacă aș reorganiza vacanța aș alege să stau mai puțin în Colombo și aș muta mai multe zile la plajă, dar aș mări bugetul pentru cazare. Ne-am dat seama după a treia noapte de nesomn ce important este un pat confortabil, un duș cu presiune, o cazare curată.

La fel și în Ella, cred ca ajung două zile pentru tot ce e de vizitat, dacă nu sunteți genul cu yoga și spa. Kandy doar câteva ore pentru că aș mai fi stat o zi la Mount Havana.

Un aspect important: oamenii cu care mergeți. Dat fiind că e o țară săracă cu riscuri mari (îmbolnăvire, accident sau mușcături de șarpe) e nevoie să fie un grup destul de relaxat. Recunosc că aveam undeva ascuns în minte că dacă se întâmplă ceva (accident tuktuk sau mușcătură de șarpe) există șanse să nu supraviețuiesc. Asta nu înseamnă că nu am băut bere la prânz sau nu m-am simțit excelent, dar e bine să se știe de la început.

Cert e că m-am teleportat în iulie în miez de decembrie. Și a fost o experiență grozavă!

Mulțumim Anca și Andrei că v-ați ocupat de traseu și organizare :)
Să aveți vacanță plăcută!

Mai multe imagini găsiți pe instagram: roxevergreen și roxeverfilm

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.