Deschid brațele și răsfir degetele. Primesc în palme tot ce mi se cuvine. Alerg și mă arunc spre mare. Planez în gol și briza-mi atinge chipul. Cu mângâieri suave. În mine strigă dorurile. În mine strigă libertatea. Plutesc în neant și împing aerul care-mi coboară pe trupul ușor.
Valsez iubirea. Ne privim în ochi. Simt sângele care-mi țâșnește prin vene. Urcă în obraji și ei roșesc timid. Ah, iubita ta cu foarte mari probleme! Ne învârtim în piruete largi, cu bătăi de aripi, cu zboruri line.
Momentul fragil stă pe pleoapele noastre. Orice atingere poate frânge. Cu tandrețe fiecare-și poartă mâinile în căutări. Și sufletul pleacă spre celălalt, într-un vals calm. Efemeritatea ne este călăuză. Fugim în pustiu departe de timp. Fugim ca doi nebuni, ținându-ne de mână.
HugsLovePeace
>.<
1 Comment
alas
4 February, 2011 at 12:44 amNu stii sa primesti. Degetele stranse, nu rasfirate. Si cand prinzi ceva strangi si mai tare.