ventilaţie

Nici inima nu mai bate cu chef. Şi la ea e caniculă şi parcă ar vrea să lenevească la umbra unui aer condiţionat. Cum nu avem, se mulţumeşte cu un ventilator bătrîn şi şubred. Se zgîlţîie din toţi ţîţînii, dar măcar oferă cîte-o adiere răzleaţă.

Nu am mai citit de miliarde de ani. Cursuri peste cursuri şi parcă-mi explodează creierul. S-a săturat, sărmanul. Ar vrea la fel ca inima să lenevească.

Laptopul frige. Pot prăji cu uşurinţă un ou, dar n-o fac. Am renunţat la prăjeli în favoarea grătarului şi-a legumelor proaspete. O minunăţie! De s-ar spăla singure şi s-ar tăia felii-felii ar fi un adevărat festin al lenei, dar legumele zac în aşteptarea mea la minus X grade în frigider. Aş putea să mă aşez lîngă ele. Aşa distanţa ar fi redusă şi aş consuma mai multe.

Aş putea sta ore în şir în cadă pînă mi se strepezesc degetele. În apă călie. Să-mi imaginez că-s într-o piscină undeva la munte. Nu?

Azi dimineaţă, la ora cinci dimineaţă, îmi imaginam că-s la mare pe plajă. Simţeam chiar şi briza (ventilatorul) şi auzeam şi marea. Ba şi niscaiva muzică venită de la Expirat. Toţi eram beţi şi dormeam pe plajă. De fapt ei dormeau, eu doar mă bucuram că-s acolo. Apoi am adormit de-a binelea şi am murit de cald. M-a tras curentul şi m-am trezit cu ochii cît cepele (cu un singur ochi, ciclopul Evergreen), cu urechile înfundate şi cu o mare durere de dinţi. Adio, dar rămîi cu mine. Ceva de genul.

Dacă e caniculă bătrînii nu stau în casă. E pustiu pe străzi, dar full în trolee. Nu am să înţeleg de ce. Şi mai sunt şi morocănoşi. Eu mi-s mahmură şi asta-i faţa mea, dar ei? Or fi mahmuri…

Şi cam atît. Probabil că mă voi apuca să învăţ pentru examenul de mîine de dimineaţă. Deja simt o greaţă.

Hai, să fim sănătoşi, zic!

Şi un vot acilea.

Şi dragelor, nu uitaţi de dulap.