Venus într-o noapte albastră

Un cupidon oarecum timorat, blonduţ şi cu picioarele dolofane mă aştepta la uşă. Era noaptea târziu şi eram destul de somnoroasă. Mi-am frecat ochii şi am preferat să ignor halucinaţia provocată de prea multă cofeină. Cupidon a bătut din aripile sale albe şi m-a privit blând cu ochii săi albaştri. L-am poftit în casă.

La masa din bucătărie şedea Venus.  Sorbea dintr-un pahar cu vin. Pe masă era un coş imens cu trandafiri roşii iar în casă mirosea a chiparoşi. Venus m-a privit gânditoare, şi-a aprins o ţigară şi cu un semn m-a invitat să iau loc. Era sobră de parcă mă aştepta demult să discutăm ceva important.

Cupidon s-a aşezat la picioarele ei şi a început să cânte la o harpă minusculă, dar puternică încât vibrau simţurile în mine. Privea în pământ, clipea rar şi zâmbea cu dragoste. Capul lui dansa în ritmul sunetelor scoase cu măiestrie din degetele sale mici.

Venus m-a poftit din nou să mă aşez. M-am conformat, aşezându-mă într-un foşnet şi un scârţâit de scaun.  Mi-am dat geanta jos, am turnat vin înr-un pahar şi puţin pe masa albă, mi-am aprins o ţigară din care am tras cu putere şi-am privit-o îndelung.

” ce-o căuta Venus la mine în bucătărie?”

Ochii violet-albaştri aşezaţi perfect pe un chip de-o frumuseţe cum numai în antichitate exista. Un păr lung şi des îi încadra chipul. Purta o rochie vaporoasă, brodată cu fir de aur. În piept avea o perlă, iar la gât un şirag de scoici. Mâinile sale albe şi fine stăteau acum  în poală contrastând puternic cu rochia de un roşu dur.

Pe fereastră se vedea noaptea. O noapte superbă exact ca cea a lui Van Gogh din Starry starry night. Am închis ochii zîmbind şi am vrut să mă înfrupt din dragoste.

Venus mi-a atins chipul şi apoi inima. Am deschis ochii speriată şi am privit-o atent. Am simţit o căldură imensă în piept apoi o senzaţie de eliberare, de zbor, de înot în adâncurile fiinţei. Atunci am luat-o la goană ca o nimfă eliberată şi m-am plimbat printre aştrii, pe la ferestrele îndrăgostiţilor, pe la tine…