Când trec unele dureri.
Știi, când ești prins acolo, aproape sufocat în groapa durerii ai impresia că nu o să se mai termine niciodată. Și parcă vine una, apoi vin toate.
Buluc. Călare. Una după alta.
Pare că viața ți-a pregătit câte un șut în față pentru fiecare zi din calendar. Și e greu, mă! E greu să duci pe doi umeri toată povara dobândită. E greu să îți ții mintea pe linia de plutire, e greu să-ți reamintești că astea vor trece. Știu. Dar crede-mă, dacă ești acolo în groapă, cere ajutor! Sau pune-te plută. Și ai voie să zaci, ai voie să plângi, ai voie să nu răspunzi la telefon. O zi, două, trei. Dar apoi cere ajutor!
Nu e nimic rușinos în a recunoaște că doare foarte tare. Că te-a mâncat oboseala. Că te-au copleșit grijile. Nu e nimic de condamnat dacă te simți vulnerabil. Nu e nimic de râs dacă te înghiontește depresia. Sau dacă nu mai vrei. Dacă dimineața e groaznică. Dacă noaptea e bântuită. Înțeleg negrul ăla tulburător. Înțeleg că te simți orb. Dar cere ajutor!
Uite, eu sunt dovada vie că trec toate.
Am o aplicație care-mi dă poze de acum câțiva ani. Am fost aproape la pământ. Am slăbit multe kilograme, am plâns, am urlat, am dat cu pumnii în pereți. Am simțit că mă sufoc. Și puteam să jur și să mă tai bucăți, că nu va trece niciodată. Și voiam să clipesc și să nu fi existat.
Uitându-mă în urmă, pot să spun că sunt mândră de mine! Că, deși eram anchilozată de groază, am răzbit! Și tu poți. Cere ajutor! Nu ești niciodată singur.
Cu bine,
Foto: Laura Makrabesku
No Comments