ne prindem cu ghearele, a disperare, de orice ne face să ne simțim vii.
dumnezeu. carieră. iubire. ură
ceva care să ne scoată din amorțeala asta care parcă trage a moarte. facem eforturi să ne simțim vii, deși de multe ori acționăm din inerție, deodată cu turma, mai mult stafii.
trebuie neapărat să facem parte dintr-un grup. să aparținem de ceva, de cineva. e imposibil să plutim într-o lume atât de reală ca asta. e imposibil să ne lăsăm să fim, să explorăm. așa, ca-n cosmos… să ne permitem să nu avem direcție, planuri, reguli.
cred că durerea e un fel de cordon ombilical. durerea existenței ne ține legați de tot ce înseamnă fizic. suntem trupuri care umblă. carcase care-și poartă tabla pe colo și pe dincolo. care încearcă să fie parte din ceva.
CÓSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; Univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos.
#ofrazapezi
No Comments