LiaLia dă de veste de pe frontul vest și mă pune la treabă: ce visam să devin când o să cresc mare?
Ia uite-mă mare și tare și… studentă. Nu se potrivesc planurile absolut deloc. Unele erau fanteziste, altele s-au prefăcut în amintiri amuzante.
O să trec razant pe lângă visele care mă includeau în povestea cenușăresei și peste cele în care eu eram prințesă, măritată cu un împărat, fata de rege.
Nu mai știu ordinea cronologică a evenimentelor, eu fiind influențată de tot ce mă înconjura. Dacă azi eram medic, mâine eram avocat, poimâine stewardesă (mare meserie și se câștiga bine) și tot așa. Și prostituată mi-a trecut prin cap – ce? îmi plăceau hainele lor (văzute prin filme) și nu știam exact cu ce se ocupă.
În clasa a doua voiam să fiu Top Cat. L-am invidiat/urât pentru viața lui ușoară. Și voiam să mă fac învățătoare să-i caftesc pe colegii mei și s-o trag de moațe pe învățătoarea care mă bătea frecvent.
Mai târziu voiam să mă fac actriță (de film) sau prezentatoare tv (astfel când învățam lecțiile mă prefăceam că le prezint telespectatorilor și ei sunau și-mi adresau întrebări și eu răspundeam). Sau jurnalist ( asta și sunt).
Ba chiar i-am zis o dată nașului meu că o să fac școală până la 50 de ani. El a râs. Iote, nu mă dezic.
Nu mai știu. LiaLia a adus aminte de Linda Karatista (da! voiam să fiu și ea) și voiam să fiu și tiristă. Ah, voiam să mă mai fac scriitoare (am și scris niște chestii pe la paișpe ani, sf-uri stupide). Dar cel mai tare job pentru mine era vânzătoare la magazinul din colț pentru că astfel aveam acces la toooooate dulciurile de acolo.
Nu-mi mai amintesc, dar cu siguranță că au fost mai multe opțiuni. Al meu tată miza și pe profesiunea de călugăriță, așa era sigur că nu pune niciun netrebnic mâna pe fiică-sa. Mnah, n-a fost să fie. Maică-mea voia să fiu ceva în domeniul economic. Meserie pentru o persoană înfiptă ca mine.
Domne, am vrut să fiu de toate. Mintea mea de copchil (cu preeea multă imaginație) mă proiecta în fel de fel ipostaze. Dar niciodată în cea de regizor de film. Iată-mă pe cale să devin unul.
Merge mai departe la:
Prințesa
Adriana
Pinguina
Piticugras
Adelina
Alas
Bia
Liz
Ce să mai? Să meargă mai departe la toți cei care vor să spună ce visau ei că se fac atunci când devin mari…
La mulți ani doamnele mele! La mulți ani mamelor!
HugsLovePeace
>.<
27 Comments
fibberliar
9 March, 2011 at 7:25 pmeu nu am vrut sa fiu nimic,
eram prea ocupat cu ce eram.
Evergreen
9 March, 2011 at 7:08 pmLiz – :*
Adriana – auzi ce cula erai :)))
adriana
9 March, 2011 at 7:07 pmDraga mea, iti raspund aici caci in seara asta s-ar putea sa fiu destul de expeditiva si sa nu pot umple un ditamai postul de blog… simplu:
jumatate din zi voiam sa fiu doctorita si jumatate politista :))))
ziceam ca o sa fiu de dimineata pana la pranz doctorita si de la pranz pana seara politista, si ziceam chestia asta in fiecare zi cand ieseam de la gradinita :D
Liz
9 March, 2011 at 10:04 amEu, clar, stiam, creatoare de moda… nu se zicea designer… dar papusa mea stia si ma intelegea in visul meu… (n-am nici un pic de talent in sensul asta) … dar iata ca ceva handmade mi-o mai iesit pe ici pe colo… deci cred ca living my dream hihihihi…
Evergreen
8 March, 2011 at 11:37 pmLia – sper sa-mi si iasa. Multumesc de leapsa. Multumesc de tot :)
Costin – merci frumos
Molie – astronaut, ce fain… (nu te supara, dar nu vreau, inca)
MoliePeCreier
8 March, 2011 at 11:09 pmeu vroiam sa fiu astronaut…….pana pe la vreo 19 ani…..vrei sa facem un schimb de link?
costin comba
8 March, 2011 at 10:45 pmToate visele erau menite sa te intareasca, sa iti dea puterea sa mergi mai departe si sa ajungi unde eti acum. Asta nu poate decat sa te faca mandra de ceea ce esti.
LiaLia
8 March, 2011 at 10:17 pmHihihi, mi se pare genial cum ai vrut să fii de toate (mai normale, mai zurlii) și te-ai făcut ceva absolut bestial: regizor! Mulțumesc de preluare, primăvară frumoasă! Pupez
Evergreen
8 March, 2011 at 7:53 pm:* Yeeees.
pinguinulfurios
8 March, 2011 at 7:52 pmGataaa!
Gooo….planet! « Pinguinulfurios's Blog
8 March, 2011 at 7:50 pm[…] de la Evergreen leapșă. Să vă povestesc și vouă ce visam să devin în copilărie când voi crește […]
Evergreen
8 March, 2011 at 7:22 pmPinguina – te pup!
Fibber – merci dragule
Ben Ungar – Frezie, daaaa. Vine, promit!
Multumesc Valetule
pinguinulfurios
8 March, 2011 at 7:21 pmse rezelova, se rezolva…
multumesc
fibberliar
8 March, 2011 at 5:43 pmLa Multi Ani pereno!
ben ungar
8 March, 2011 at 4:34 pm– Numai flori şi numai bine, Evergreen!
– Uite o garoafă, aşa, şi-o zambilă şi-o frezie!
Nu mai am!
– Vine el şi timpul când voi vedea un film regizat de tine!
– O seară faină!
ValetulDeTrefla
8 March, 2011 at 4:21 pmla multi ani, domnisoara!
Evergreen
8 March, 2011 at 3:23 pmMultumesc, de asemenea
Blue Rose
8 March, 2011 at 3:22 pmLa multi ani Rox :*
Evergreen
8 March, 2011 at 3:10 pmTiiii, multumesc!
Elza
8 March, 2011 at 3:09 pmdans de vis cu steleși la multi ani :)
>:<
Merat
8 March, 2011 at 11:10 amLa multi ani, draguta! :*
Evergreen
8 March, 2011 at 10:11 amMerat – hehe, Top Cat a fost cel mai tare! I see a pattern, too.. but it’s ok. te imbratisez si la multi ani!
Merat
8 March, 2011 at 10:03 amwoooow! Top Cat! Credeam ca doar eu il iubeam :D
Eu am vrut sa ma fac educatoare, invatatoare, apoi profa. I see a pattern :))
Evergreen
8 March, 2011 at 9:50 amDaca-ti sade bine, chiar si uneori, atunci atitudinea aleasa e cea potrivita
patrick
8 March, 2011 at 9:28 am:) m’am facut Motanul Incaltat …. din vocatie sau mimetism , nici acum nu stiu asta prea bine :)
Am ales mai degraba o atitudine decit o profesie .
Nu stiu daca e bine asa ori ba , insa imi shade bine uneori :)
Evergreen
8 March, 2011 at 9:22 amadica: un gagiu ca o aratare? well, sa-ti fie de bine
patrick
8 March, 2011 at 8:56 ambai la mine a fost mai simplu. Intr-o seara a venit barbatu’ maica’mi acasa un nene . Gagiu’ in cauza era o aratare speciala , aproape din toate punctele de vedere . L’am privit fascinat mai ales cismele inalte de piele cu feronerie stranie “Vreau sa ma fac ca nenea !” si m’am facut ca nenea …..