Ma uit la tine si as vrea sa-ti pot spune ca osafiebine,promit. Dar nu pot sa ma arunc in astfel de afirmatii, cum nu pot sa-ti spun ca osafiealdraculuiderau. Nu stiu cum o sa fie. Experientele si trecutul meu imi soptesc sa fiu mai increzatoare si sa intorc privirea spre partea pozitiva a vietii. Dar scepticismul imi spune sa ma abtin. Asa ca jonglez cum pot. Pana la urma totul se reduce la cea mai usoara forma de supravietuire cu sine, nu?
As vrea sa te prind de mana si sa pornim intr-o calatorie a uitarii. Sa fac cumva sa nu te mai doara nimic. Dar nu am nicio abilitate de genul asta. Pot doar sa fiu o entitate care-ti sopteste cuvinte de la o distanta considerabila. Dar as vrea sa stii ca uneori mi-as dori sa-ti iau durerea cu zambetul. Dar pe de alta parte, te respect prea mult sa cred ca nu poti face fata acestor batalii.
…
2 Comments
ana
9 January, 2017 at 5:41 pmSurvival is the key
Evergreen
10 January, 2017 at 2:26 pmIt is.