de la inceputul anului merg singura la film. m-am incumetat si mi-am luat carnet de bilete la elvira popesco si merg o data pe saptamana sau o data la doua saptamani. sunt 3 ore doar ale mele si simt ca am muncit mult sa ajung sa le am.
ieri am fost la film in mall. nu sunt fan, dar hei, ies uneori din zona de confort pentru experiente noi. cat am asteptat sa vina partenera de film, am intrat in carturesti. nu sunt fan, dar era la indemana si imi place sa rasfoiesc carti si sa ma uit la tot felul de prostioare la suprapret. am vazut cartea tatianei tibuleac, cand esti fericit, loveste primul si m-am infipt in paginile ei.
si s-a intamplat ceva minunat. m-au prins. era clar c-o sa-mi placa, caci protagonista e o tipa pe nume Mila, alcoolica. helooooo. si am cumparat-o in format fizic (de cand am kindle si voxa, mai ras cu carti printate) si am stat pe canapeaua verde din carturesti si AM CITIT. am pus un playlist de jazz in fundal si am avut cele mai pretioase minute, eu cu mine insami, citind intr-o librarie.
am simtit un val de libertate si recunostinta care m-a inundat din varful degetelor pana in crestetul capului.
vreau timp. sa stau. nu am stiut sa stau. mereu am cautat sa fac ceva, sa gandesc ceva. dar acum am ajuns intr-un punct in viata in care nu ma simt o lenesa daca stau.
cer timp. si alt lucru pe care l-am invatat este sa cer timp. sa anunt acasa, la birou, intre prieteni – hei, nu sunt disponibila, am nevoie de timp. vreau timpul meu, in cea mai egoista forma posibila.
am scris mai demult ca mi-e dor de partea aia ‘artistica’ din mine. o parte pe care supravietuitoarea n-a hranit-o si poate i-a venit vremea.
cu bine,
No Comments