Așa se întâmplă dacă te apuci să asculți Chet Faker cu noaptea-n cap, îți vine să fugi cât mai departe de oraș, să te întinzi înt-un hamac la o margine de lume și să lași emoțiile să zburde în zare. Dar ajungi la birou, faci a doua cafea, to do list-uri și câteodată-ți zboară mintea la tărâmul ăla perfect unde ai fi tu cu tine într-o stare sublimă. Bine, ai voie să mai iei un om, dar promiți să nu te atașezi de el.
Cred că una dintre cele mai nasoale senzații pe care le poate trăi cineva este neputința. Când știi că nu ai ce sau cum să faci, dar știi că ai vrea, dar nu ai cum.
Nu știu cum fac eu în viață, dar mă intersectez numai cu sufletele zdrelite. Stăm la masă, bem bere și povestim, mă uit în ochii bărbaților ăstora și încerc să pricep cum e pe cealălalt front. Nu e bine nici acolo. Mă liniștește asta într-un fel că nu mai am senzația că-s eu nebună (așa cum îmi repetă colegii de apartament).
E nasoală treaba cu viața, uneori. Că e o lege ciudată. Îți dau ceva frumos, dar nu ai voie să te atașezi. Îți place. Te face să te simți bine. Vrei să o trăiești pe repeat. După care îți iau frumosul, iar tu trebuie să te redresezi pentru că știm cu toții că te-ai atașat. Și nu e sănătos pentru tine ca individ singur. Și apoi intervine neputința. Și de acolo declinul. Și lupta. Și revenirea în echilibru… Știți cu toții procesul.
…
Băi, de-am putea s-o luăm de la capăt. Măcar de data asta. Să nu complicăm necomplicatul. Să fie firesc.
Băi, de-am putea să batem clacheta a doua oară cu indicațiile regizorale la purtător. Cu tot ce-am învățat din eșecul dublei unu.
Dar nu putem. Și-am rămas cu senzația că we both screwed up și că nu mai e nicio cale de întoarcere.
Și mă simt neputincioasă.
Nu pentru că te-aș fi salvat sau m-ai fi salvat, ci pentru că am fi fost grozavi.
…
Aș vrea să îngheț timpul. Și lumea.
6 Comments
Andra
23 November, 2014 at 10:52 amThis made my cry.
Alexandru Dobre
22 November, 2014 at 4:11 pmE o problema!
Alexandru Dobre
22 November, 2014 at 4:10 pmI feel you! :)) si eu, dar nu stiu daca ea, sau poate eu, sau poate…..poate nu a fost, sau poate a fost, defapt ar fi putut fi. zic eu!?
Evergreen
23 November, 2014 at 3:58 pmSe termină toate :)
Evergreen
23 September, 2014 at 7:21 amNu stiu care e problema :)
abc
22 September, 2014 at 8:52 pmDe ce sa ramanem cu senzatia ca “both we screwed up”. De ce am fi gresit cu ceva ? Si cu ce ? Si cine suntem noi cei care am gresit ? Si cine sunt cei ce n-au gresit ? Si la ce se raporteaza ei ? . Eu cred ca nimeni nu trebuie sa ia de la capat deacat daca a ajuns intr-un deadlock crunt. Dar si dealdockul , aplicat pe oameni , reflecta deseori constrangerile impuse de alti (tot) oameni. E discutabil . Eu cred ca trebuie sa fie bine pt toata lumea. Si se poate acest lucru. Nu esti neputincioasa, si nu ai de ce sa te simti. Cine ti-a spus ca esti neputincioasa ? Eu nici nu te cunosc fata in fata , nu stiu cine esti personal , dar din ce scrii pari o persoana deosebita. Nu pari o persoana rea . Sper sa nu fii altceva decat pari.
Asa ca nu am stricat nimic, nu ai stricat nimic, unde sa ne sa ne intoarcem , cand iata-ne vorbind , fara sa ne cunoastem chiar. Dar conteaza acest lucru ? Sau poate ca nu cum mine vorbesti . Cine este cel caruia ii adresezi randurile, este cineva anume , sau sunt doar ceva general inspirate din viata ?
…
Da, sa o luam de la capat . Adica sa continuam . :)
…
Cel caruia ii ceri “sa o luam de la capat” trebuie sa te cunosaca in fata, sa stie si el, as zice eu, ca poate el nici nu isi da sema despre ce este vorba. Sunt oameni care nu prea disting toate nuantele. Si nu este nici un rau in acest lucru. Parerea mea. (?)
Care a fost dubla unu , cand a inceput , si cand s-a terminat ? Ha ha.
Daca vrei sa ingheti timpul, ar putea sa insemne sa nu mai treaca, si atunci de ce sa o iei de la inceput ?
Eu daca sa zicem as decide sa o iau de la inceput, as lua-o de la inceput , dar cu acea persoana pe care o stiu si iubesc eu mult. Dar nu doar cu ea. Nu as lua- o doar pe ea cu mine. Sa fie asta o problema ?