Nu există win-win. Pentru că nu ar mai exista un echilibru.
Vă ziceam că-s studentă şi viitoare angajată.
Ei bine, am rămas numai studentă pentru că se pare că profilul meu şi cel cerut de companie nu se mai potriveşte. Desigur, doar nu era să fiu eu pe deplin fericită. Win-lose, of course.
Şi nu mă deranjează că nu o să lucrez pentru că m-am obişnuit cu ideea că fericire deplină nu există, deci trebuie să te bucuri mult de ce primeşti şi să nu plîngi după ce pierzi. Am cîştigat un vis devenit realitate, am pierdut un job pe care-l aştept de-un an.
Mă deranjează oamenii care promit lucruri. Ei mi-au promis un mail pe care l-am aşteptat o zi întreagă. Asta după infinite discuţii telefonice în care explicam că facultatea nu-mi va afecta munca. Nu a venit mail-ul aşa că am trimis eu unul pentru clarificare, dar nu am primit răspuns nici la ăla şi nici la apelul telefonic.
Mno, au tras de mine şi au insistat un răspuns rapid la ofertă. M-au lăudat, că-s prima opţiune, că m-au plăcut enorm, că ar trebui să fac parte din echipă etc.
Nu mă oftic că nu m-au angajat, ci că nu m-au angajat pentru că am intrat la regie şi mai mult de atît nici nu au mai sunat să clarificăm. “Măi fată, nu se poate şi gata!”
Eu nu înţeleg treaba asta. Eu cînd zic că osă sun, indiferent de un da sau un nu, sun şi spun. Aşa-i cu toţi oamenii, deşi eu spun clar, indiferent de răspuns vă rog să-mi trimiteţi veşti. Nu domne, adio! Dacă mai vreau eu să sun bine, dacă nu, nu.
Mă entuziasmasem, recunosc. Acum mi-a rămas dezamăgirea. Şi da, că am intrat la regie înseamnă infinit mai mult decît un job, dar aş fi avut nevoie de suma aia de bani.
Nu-mi rămîne decît să devin iar un fan al site-urilor de joburi şi să mă rog cerurilor să găsesc un job de colaborare.
Nu vă mai spun la cîte interviuri-promisiuni am fost şi nu s-a concretizat nimic.
Bad luck.
LE: miercuri incep munca :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=njG7p6CSbCU]
16 Comments
Cristian Lisandru
7 September, 2009 at 5:48 pmDin păcate, astfel de situaţii sunt frecvente… Nu pot decât să te încurajez…
evergreenstory
7 September, 2009 at 3:58 pmMereu trebe sa alegem :)
Forever – sper sa nu :)) Tipa de la HR a fost foarte misto si mi-a vorbit foarte misto, dar nu depindea de ea, ci de alta persoana…
in fine…
:D
forevergreen
7 September, 2009 at 3:45 pmInseamna ca ti-au citit blogul si s-au rusinat…de-aia te-au sunat :)
Bravo, felicitari!
Pinguinulfurios
7 September, 2009 at 3:28 pmwin – win, win – lose, lose – win, lose – lose…si toate combinatiile posibile dintre ele! Din pacate / fericire e imposibil sa nu te intalnesti cu ele cel putin o data!
evergreen
7 September, 2009 at 3:22 pmwell, we’ll see.
thx!
did
7 September, 2009 at 3:17 pmdeci amu ca te-au sunat, sa inteleg ca s-a dus naibii echilibrul ala? :P
ma, se poate si bogat si sanatos, deci terminati cu astea ca tre sa se futeze ceva ca sa fie restul ok.
so enojoy and congrats!
evergreenstory
7 September, 2009 at 2:29 pmpana la urma m-au sunat. au durat mai mult demersurile. si mi-au propus sa incep miercuri. am acceptat.
d’acum sa vedem ce-o veni!
adriatika
7 September, 2009 at 1:50 pmEi au pierdut. Tu vei gasi job-ul care ti se va potrivi. Poate ca nu trebuia sa te opresti la acela, poate ca tre sa mai cauti si sunt convinsa ca vei gasi.
kosmin
7 September, 2009 at 1:06 pmPe timp de criza, locurile de munca bune se gasesc foarte greu. Si daca asta se intampla in Capitala, nu stiu ce sa mai zic de restul tarii.
evergreen
7 September, 2009 at 12:43 pmIonouka – mda…stiu.
X – nu puteam sa nu le spun ca nu mi se pare fair, dar iata ca ei au facut ceva pe corectitudinea mea…
x
7 September, 2009 at 12:40 pmNu trebuia sa le zici ca esti studenta mai ales ca abia ai intrat…
si la HR… sunt multe tarfe :) cam atat
ionouka
7 September, 2009 at 12:39 pmEi sint mari, ne simt disperarea, ca doar e criza, si site-urile de joburi sint atit de sarace in oferte… noi sintem mici, de-aia isi permit sa se poarte asa. Acum 2 ani, cind oamenii buni erau disputati de 2-3 companii uriase in acelasi ttimp, pe salarii mai mari de patru ori de cit merita omul, nu-si permiteau atitudinea asta. Lasa, ca imediat se suceste roata… Important e sa nu murim de foame pina atunci!
Bafta, o sa apara altceva, mai interesant si mai bun, you’ll see!
evergreen
7 September, 2009 at 12:12 pmAs vrea sa pot fi asa rea sa le dau numele, dar nu are rost… sunt mari, oricum. De aia nu ma asteptam
Food For Depression
7 September, 2009 at 12:02 pmDa-le numele sa-i faci de cacao….
evergreenstory
7 September, 2009 at 11:56 amMda… e a treia facultate. Prima am lasat/o dupa un an
:)))) nehotarata mai sunt!
sper sa ne gasim rostul
Ama
7 September, 2009 at 11:50 amok, HR-ul alora e varza. e o regula elementara sa suni sa dai feedback, mai ales candidatilor de pe short list. si cand erau candidatii care doar se prezentau la interviu si era o campanie intensa si nu mai era timp fizic ptr toti, oricum dadeam macar un mail. pe vremea mea eram sanctionata daca nu anuntam candidatii, desi la inceput imi era teribil de groaza sa sun si sa spun poezia aia cu “te vom suna alta data” :))
cat despre job si a doua facultate…well si eu am trecut (si trec) printr-o situatie similara. am incheiat o colaborare si ptr ca ideea mea de a ma apuca de inca o facultate a dus la imputarea lipsei de disponibilitate si de timp dedicat acolo unde alta data aveam suficient timp liber sa ma ocup.
chestia e ca pe parcurs prioritatile se schimba, joburile mult visate se metamorfozeaza de nu le mai recunosti la fata si descoperi ca tii cu adevarat la lucruri necunoscute in urma cu un an.