Confesiuni

You are the hole in my head

Există pe lumea asta un gen de oameni, din care fac parte, care se îndrăgostesc lulea în absența celuilalt. Oamenii ăștia fac filme, non-stop.Văd un om, simt ei o chimie, calculează potrivelile, dau un hint sau două și după aia, dă-i cu poveștile.

Oamenii ăștia-s frumoși, că-i vezi că-s visători și se chinuie să rămână pe linia de plutire, în ciuda faptului c-o încasează-n freză aproape regulat. Oamenii ăștia confecționează scuturi și citesc tot felul de teorii, pe care le aruncă cât colo, la zvâcul primului fluture.

Problema lor este că fac povestea în absență. Că se atașează de iluzii și că se trezesc într-o poveste din care fac numai ei parte, o poveste dureroasă și tristă, fără niciun final. Și dă-i și chinuie-te cu terapii cu sine, să-ți treacă de omul ăla. Omul care nici n-a fost cine știe ce, n-a fost implicat, n-a schițat mare lucru.

La el a fost o atracție, la tine marea iubire.

Noi, oamenii care ne îndrăgostim repede și suferim crunt, luăm lucrurile prea în serios. Uităm să ne bucurăm de fling și flirt și hint sau cum s-or mai numi. Uităm să avem și perspectiva că omul ăla nu e potrivit și că ne-am înșelat. Uităm să vedem mai departe de genericul filmului în care suntem. Și devenim triști. Și ne dăm loviți. Și tot așa.

Poate să nu fie marea iubire, poate nici nu există. Poate va veni. Poate a fost…

Am învățat câteva lecții micuțe în ultima vreme.
Cere și ți se va da, nu se aplică în relațiile interumane. Și nici subtil. Nu știu care-i modalitatea optimă de comunicare, dar o voi descoperi. Dacă dai definiții și ridici pretenții, n-are cum să iasă. Cică să te lași cu valul. Dacă te raportezi la ce ai trăit în trecut și cât te-au afectat pe tine eșecurile emoționale, n-ai nicio șansă în prezent. Dacă nu e omul ăsta, e altul. Nu e panică, nu te da cu fundul de pământ. Să nu mai confund atracția cu îndrăgostitul și pasiunea cu iubirea.

Altfel, sunt mândră de noul chip evergreenesc. Analizele au ieșit prost, dar am adoptat o dietă și mai sănătoasă. Mă văd rar cu prietenii pentru că ori lucrez, ori stau în casă și scriu la scenarii. Următoarele două săptămâni se anunță a fi pline și sunt foarte fericită. Anul ăsta e pentru a cunoaște oameni mișto din domenii artistice. Am fost la un workshop la manac și mi-am redescoperit talentul oratoric și veleitățile de leader.

Urcă nivelul de self esteem. Și iar sunt în echilibru pe propriile picioare.
Aștept cu nerăbdare unu mai. Și răsăritul, zgribuliți pe plajă.
Ar fi frumos să-l țin de mână pe omul iubit. Dar dacă nu va fi, voi avea alături oamenii dragi mie.
Cu bine,

Foto: Drăgoi George

muzică

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    MissBennet
    3 March, 2016 at 11:17 am

    Is the title of your blog post part of the lyrics in a Florence and the Machine song? Just being curious. ^^

    • Reply
      Evergreen
      3 March, 2016 at 10:38 pm

      Evergreen is from Placebo – Without you I’t nothing and I rule it’s from a friend of mine :)

  • Reply
    Dan
    6 November, 2013 at 9:28 pm

    Aaa, ce dragut postul asta… optimist si molipsitor :)

  • Reply
    Creve
    30 March, 2013 at 11:38 am

    Și mie mi-e dor de mare, de îmbrățișarea ei caldă și adierea ei blândă. Cel mai bun loc de recuperare. Nu știu să înot, dar nisipul ei îmi este îndeajuns. :P

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.