Confesiuni

You give me chaos, I give you love

mă întind pe asfalt și asfaltul ia urma mea. iar eu iau urmele celor trecuți pe acolo. caut în alții poeziile mele și scriu versuri pe omoplați încinși de soare. privesc cu poftă la ceea ce au ceilalți, la viața lor mai bună, la relația lor. dau văluri deoparte. realități și alte realități. nu coincide nicuna cu nicio proiecție.

n-am crezut vreodată să ajung să mă tem de absența cuiva. și n-am crezut să ajung să mă ascund crezând că ai putea fi acolo.

Așa vrea viața.

Știi că o poți controla într-un singur fel? Oprind-o.

Mi se pune mie pata pe câte o piesă

Mă amuz când ceilalți vor să-mi corecteze erorile.
Calc pe străzile care mi-au bătătorit tălpile și mă simt complet străină. De tot și toate.
Aș dormi pe nori.
M-aș întinde în culcuș de iarbă.
Aș soarbe iazuri reci.

Aud în jur că ceilalți vor să se lase de fumat. Eu aș vrea să mă apuc. Mă rog. S-au scurs cinci luni în care am devenit nefumătoare. Mă simt bolândă. Aștept măcar un an. Vom vedea, nu?

Am drumuri în vene. Romantic.

Despre binele din doi și despre nevoia de vin în creier.

arunc cuvinte. ca și coșul de gunoi cu flori cumpărat de maman.

sunt iar în perioada aia în care nu știu cine sunt. și unde mă duc

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.