Îl iubești? Nu-l iubesc. Atunci ești îndrăgostită. Nț. Nu știu. Nu cred. Sunt interesată. Păi și atunci? Atunci ce? Ce vrei? Ce cauți? Când aflu te anunț. Nu fi ironică. Nu-s. Nu știu ce vreau și nici ce caut că presupun că sunt în căutarea a ceva. Dar nu înțeleg… ce-ți oferă omul ăsta? Nimic. Absolut nimic. Păi și atunci?!?! Atunci ce? Nu te înțeleg. Nu ți-am cerut asta și oricum, dacă te liniștește cu ceva nici eu nu mă înțeleg.
Nu erai așa. Așa cum? Așa… haotică. Dar nu-s haotică, sunt chiar… nu găsesc cuvântul. Ba da. Nu vrei nimic. Bine, uite ce vreau! Vreau să i-o trag bine de tot și să mă mărit cu el cu rochie tradițională și tot tacâmul, să-i torn trei plozi cu ochi albaștri sau verzi și să-l iubesc pasional până la sfârșitul vieții mele și să nu vreau să-l înșel niciodată și să fie omul meu. Mulțumită? Eh, vezi, asta ești tu. Sunt pe dracu’!
Te comporți prostește. Mă comport cum vreau sau tre să cer aprobări? Nu. Păi? Păi ce? Păi ce căcat vrei de la mine? Să fiu eu exemplul moralității? Am fost, îmi displace enorm statutul ăsta. Ești ironică. Și, e vreun defect? Nu. Am și umor, dar nu e cazul acum.
Bă, uite ce e, n-am chef de din astea, chiar n-am. O să te arzi. Bon. O să mă ard conștientă, măcar. Unde-i drama? Păi dacă pleci pe premisa asta de ce te mai duci? De ce nu m-aș duce? Ai vrea să stau? Găsește-ți pe cineva lângă care să te așezi. Să mă plafonez, vrei să zici. Să-ți ofere siguranță. Să-mi fută creierii și să mă facă să sufăr. N-am cu cine, ești a dracului. Da, mi s-a mai spus. Ai nevoie de cineva stabil. N-am nevoie, de ce nu vrei să înțelegi că mi-e bine așa, seara, când pun capul pe pernă, sunt liniștită.
Ești imatură. Doar pentru că avem percepții diferite asupra unor lucruri asta nu dovedește că tu ești aia matură în ecuația asta. Pur și simplu arată că suntem diferite. Omul n-o scoate la capăt cu tine. Pentru că omul se încăpățânează să-mi arate calea dreaptă, care, în opinia mea nu există! Cu tine nu am cum! Nu mai bine bem o limonadă acrișoară? Știi că te iubesc…
și pentru cine scrii. pentru el sau pentru tine. habar nu am. oricum nu citește, deci pentru amândoi.
10 Comments
ADA
1 June, 2011 at 7:25 amesti incredibila! superb text!
Elena
30 May, 2011 at 7:36 pmI guess you’re right…asta când ne-or durea palmele de la atâta construit propriul zid şi ne-om opri o clipă să reflectăm asupra Noastră.
O seara faină ^_^
Evergreen
30 May, 2011 at 7:30 pmDionis – multumesc la fel
Elena – o sa vina vremea cand lucrurile vor sta alfel
Elena
30 May, 2011 at 7:28 pmFrumuseţea tristeţii nu durează de la sineee, o întreţinem noooi. Asta-i greşeala ce o repetăm, şi-o repetăm, şi-o repetăm…”un verb de care nu ne mai plictisim…”
dionis
30 May, 2011 at 3:36 pm:) cred ca da.. nu se gaseste om pe lumea asta care sa nu fie inteles de cineva, asa suntem noi programati, dam vina pe limbajul programatorului. Adevarul e ca nici eu nu sper la asta ( la mine destinatarul fiind clar), dar in momentul in care apas “publica”, exista o fractiune de secunda cand inca imi mai pasa de ce ar citi.
:P o zi frumoasa, cat a mai ramas din ea.. si restul de frumos pentru maine :D
evergreen
30 May, 2011 at 3:05 pmIntj – toti suntem nebuni, altfel ne-am omori inca din primele momente in care constientizam limitarea vietii;
Dionis – nu sper ca el\ei sa ma citeasca. Crezi c-ar intelege?
Irina – ;) esti tu draguta
Elena – pai tristetea dulce are frumusetea ei…
INTJ
30 May, 2011 at 2:57 pmcine-i nebun: nebunul sau omul normal? criteriul majoritatii nu se prea aplica-n universul propriu (ala-n care suntem simultan creator si creatie) …
dionis
30 May, 2011 at 1:49 pm:) sunt sigur ca scrii pentru tine … pentru tine cand ai sperante ca el o sa citeasca, pentru iluzia aia ca o sa citeasca. Asa fac si eu, asa facem cu totii
irina
30 May, 2011 at 12:01 pmdelicios! :)
Elena
30 May, 2011 at 5:37 amCred că fiecare ajunge în situaţia asta, la un moment dat.
E trist dar frumos ^_^