Adunate-n saci

Măi legumă, nu te revolta!

Nu am înţeles niciodată de ce oamenii suferinzi ascultă muzică de tăiat vene. Şi eu fac asta şi mi se pare pe cât de masochist pe atât de plăcut. Mă curăţă, parcă. Am avut pe repeat asta şi mă aruncă direct în spasme, mă ia cu goluri în stomac şi vâjâieli pe la urechi. O s-o ascult până n-o să-mi mai pese. Suspin zgomotos, dar nu plâng că-s încăpăţânată. Şi plus de asta, am mai zis eu mai demult, mie-mi plac oamenii care plâng frumos şi eu nu mă pricep. Mie-mi curg lacrimoaie şi muci şi-s nasoală. Plus că arăt ca un şoarece. Nu plâng în oglindă, dar mă văd cum arăt când mă duc să mă revigorez cu nişte apă rece-n freză. Plus că ţin la demnitatea mea. Şi nu-mi place să fiu văzută plânsă. Nici măcar de mine.

Cântă Prodigy acum. Fac pogo singură-n casă. Trebuie să-mi fac timp să-mi recuperez miile de muzici. Şi sutele de filme.
Şi viaţa mea!!!

>.<