Am ajuns la ultima parte şi poate chiar cea mai plină de viaţă, de dans şi de zbor asemeni Andreei, surioara mea mai mică. Despre Lala pot umple un milion de pagini care să nu plictisească şi cu idei care să nu se repete niciodată. Este un omuleţ plin. Omuleţ, auzi la mine. Mîine-poimîine împlineşte 20 de ani. 20 de ani!!! Iisuse!
Nici nu ştiu cum să încep. Să încep de acum de cînd e mare, o tînără domnişoară cu ochi frumoşi şi zîmbet galeş sau să mă întorc ani înapoi pe vremea cînd învăţa să meargă şi de teamă închidea ochii. Sau poate să-mi amintesc de perioada în care o speriam des: ba că nu e sora mea adevărată, ba că mor, ba că o să plec de acasă şi alte minunăţii scormonite de o soră mai mare şi mai zevzecă.
Cert e că nu m-a dezamăgit niciodată. Este un om bun. Atît de bun încît de cele mai multe ori mă înfurii şi o iau la rost, îi dau palme peste nas să îi demonstrez că lumea e a dracului. Ea nu mă contrazice, ba îmi dă dreptate, ca mai apoi s-o ia de la capăt. Nu se lecuieşte. Porneşte din suflet şi ăsta e miracolul umanităţii pe care mulţi dintre noi l-am rătăcit.
Întotdeauna a învăţat exemplar. Cangurul de aur la mate. Nu ştiu dacă-s mai mulţi canguri, dar soră-mea l-a luat pe ăla la care eu nu am visat niciodată. Cuminte, studioasă, autodidactă… ce mi-aş fi putut dori? Este as! Şi acum la facultă este tot printre primii, dacă nu chiar prima. Pe lîngă asta citeşte mult şi se uită la filme de calitate. Şi mă bucur de mor cînd o văd departe de lumea asta artificală umplută din cartoane unde fiecare cade pradă cu uşurinţă. Ea caută să descopere lucrurile frumoase, profunde şi adevărate, cele care contează în viaţă.
Spre deosebire de ceilalţi fraţi mici pe care i-am cunoscut de la prietenele mele, Lala nu m-a pîrît niciodată. Îmi ţinea partea întotdeauna, deşi eu mă purtam mizerabil cu ea, o repezeam şi refuzam cu încăpăţînare s-o vîr în treburile mele adolescentino-copilăreşti. Că la doişpe ani nici adolescentă nu eram, dar nici copil. O dată, pe cînd avea vreo nouă ani, am obligat-o să fumeze ca să nu mă zică. S-a înecat sărmana. Şi i-am zis că dacă ea mă zice o zic şi eu, de parcă ai mei erau tîmpiţi să creadă că cel mai cuminte copil din univers o ardea cu nicotina.
Este un om care se dedică. Plin de pasiune şi dragoste. Este un om care nu se ceartă. Are răbdarea şi maturitatea să le gîndească înainte, să le cîntărească în balanţă şi mai apoi să spună. Eu urlu. Ea e calmă. Eu dau cu pumnul în masă şi mă enervez, iar ea le încasează cu graţie.
Dansează de vreo 11 ani. Primul spectacol unde a dansat era unul de Crăciun şi era fulg de nea. Doamne, ce fericire!!! Acum se pregăteşte pentru nişte campionate de street dance, dacă nu mă înşel… şi dacă reuşeşte pleacă cu trupa la campionatele mondiale. Nu-i aşa că-i tare? Dacă vă uitaţi prin poze este cea mai frumoasă fată de acolo.
Soră-mea este the best! Pe bune. Este un om perfect. Păcat că nu este iubită pe cît merită. Soră-mea e asemeni mării în luna mai. Plină de viaţă şi vise, plină de dragoste pentru cei care păşesc pe nisipul primitor. E ca un buchet de flori albastre pe care-l dăruieşti zîmbind cuiva drag. E ca un zbor lin. Cu braţele larg deschide. Un zbor pînă în Grădina Edenului şi înapoi.
Pentru mine este un model. Deşi este cu 5 ani şi ceva mai mică. Are o ambiţie grozavă şi o minte brici. Iubeşte oamenii, deşi oamenii sunt cîteodată răi şi egoişti. Ea întotdeauna îşi găseşte timp să-i ierte şi să le caute scuze. Iubeşte viaţa cu multă pasiune. Nu se plînge de greutăţile care i se ivesc. Nu are pretenţii să primească aplauze gratuite. Munceşte şi luptă neîncetat, nesecată de energie, pentru tot ce-şi pun în cap. Un cap aşa frumos…
Sora mea este sora ideală! Şi o iubesc enorm!
8 Comments
evergreenstory
9 February, 2010 at 12:19 pmmultumesc. sa va traiasca si voua fratii si surorile si mamele si tatii si bunicile si bunicii si prietenii
toata lumea! sa fiti fericiti
Ana
9 February, 2010 at 12:18 pmSuper ai scris/povestit de sora ta. Eu sunt sora mai mica si fratele meu nu imi facea asa:) Eu eram cea care il “chinuiam”, faza cu para nu mergea in cazul meu, mai mult el dadea vina pe mine ca doar eram aia mai mica :)) Sa-ti traiasca si surioara si mamica si bunica, si toate fiintele dragi tie. Sa fie sanatoase. O vacanta frumoasa sa ai :*
lollitta
8 February, 2010 at 9:53 amparca ai scris despre sora mea! la noi sunt numai 2 ani de diferenta, insa ea e cel mai frumos om pe care il cunosc pe lumea asta. a, nu. cred ca totusi e la egalitate cu tata :)
sa-ti traiasca sanatoasa
Maria
8 February, 2010 at 8:57 amEu nu pricep de unde înverşunarea asta a fraţilor mai mari. Îmi amintesc că unul dintre jocurile mele favorite când eram mică era să-i spun fratelui meu că nu-l iubesc. Iniţial, râdea. Insistam până îl făceam să plângă şi nici măcar nu mă opream aici. Insistam până îl simţeam neajutorat. Până îl simţeam suferind. Abia atunci îl luam în braţe şi-i spuneam că-i fraier. Că e frati-miu şi că e firesc să-l iubesc. A doua zi, o luam de la capăt.
Mi-e tare drag de del. Mi-e drag, căci m-a iertat.
forevergreen
7 February, 2010 at 6:11 pmTu si sorela ta…draga de ea!
Eu va doresc amandurora sa fiti iubite, puternice, curajoase si sa reusiti in tot ceea ce va propuneti!
Aseara incercam sa-mi amintesc adresa ei de dincolo si nu reuseam…memoria asta :)
Ruxandra
7 February, 2010 at 5:45 pmAi grija de ea…si fiti mereu apropiate.
Ai scris tare frumos.
Mariana
7 February, 2010 at 4:53 pmMinunata sora ai!si ce frumos ai scris de ea!
Sa+ti traiasca!Sa stii ca esti bogata!
raggio
7 February, 2010 at 3:36 pm:)