Confesiuni

Despre omul potrivit și nu despre ideea de iubire

Îndrăgostiții de iubire sunt oamenii ăia cu privirea luminoasă, dar cu o tristețe tomnatică pe chip, chiar de-i vară. Sunt ca și căutătorii de aur, arde în ei o spernață copleșitoare. Sunt ca florile de colț ce se chinuie cu stoicism să înfrumusețeze o stâncă. Sunt ca apa mării într-o zi toridă de vară. Sunt ca un copil care visează să zboare cu un balon gigantic. Sunt oamenii a căror speranță ți-e milă s-o dărâmi cu cinism și scepticism.

Din nefericire îndrăgostiții de iubire sunt cei care o și ratează cel mai des. Prinși în tăvălugul drumurilor, în propria tristețe, nu văd ce li se arată-n jur. Cu timpul se transformă în îndrăgostiți de oameni, chiar dacă la început este derutant chiar și pentru ei. Au senzația că fiecare om e acela, cel potrivit, cel căutat. Și de multe ori se înșală, de multe ori greșesc iremediabil, de cele mai multe ori se îndrăgostesc prea repede, dintr-un elan aparte.

Cu timpul căutătorii de oameni potriviți se sting în sinele lor. Li se închide privirea. Devin cinici, devin sceptici. Preferă o aventură scurtă și intensă, decât un chin al unei iubiri neîmpărtășite. Preferă să se asundă în spatele unui scut, decât să le încaseze în plex. Aleg să arate o parte neafectată, o parte dură, nepăsătoare…

Ne pierdem inocența odată cu tot entuziasmul. Ne pierdem pe noi în acest tranzit, în toată această îmbulzeală de opinii și idei. Ne sufocăm eul din teama de a nu fi dați la o parte. Ne simțim inferiori, mici, insuficienți pentru oameni, iubire sau chiar viața asta. Purtăm toamna ca mantie și visăm la alte tărâmuri.

Și totuși, sperăm să apară omul ăla care să ne dărâme ziul construit cu atâta sârguință. Să vină omul ăla pe care l-am tot căutat cu iubirea aia la care am tot tânjit. Să ne prindă de mână și să ne rămână alături. Să se destrame toate gândurile adunate de la alții, să se prăbușească zidurile, să fim împliniți.

Cu bine,

Foto

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    Lilian R. Clements
    14 September, 2013 at 9:50 pm

    Concesii pentru tine, concesii pentru alții… Ție ți s-a întâmplat să spui: “Eu niciodată n-o să…” pentru ca mai apoi, peste luni sau chiar ani, să te surprinzi făcând exact acel lucru? De multe ori, te gândești la cea care ai fost ca la o persoană care trăiește înăuntrul tău, de care te înstrăinezi tot mai mult? Sau poate, dimpotrivă, îți e dor de cea care erai, dar îți înăbușești sentimentul, pentru ca prezentul să semene prea mult cu o constrângere?

    • Reply
      Evergreen
      17 September, 2013 at 7:27 pm

      De foarte multe ori am zis eu niciodata si-am ajuns tot acolo :) Incerc sa ma apropii de mine si sa nu ma instrainez si incerc sa-mi accept schimbarile

  • Reply
    Adelina
    8 September, 2013 at 10:05 am

    Si ce faci, cand tu, indragostita de iubire fiind, gasesti un om care te iubeste cu totul, dar pentru care tu nu simti la fel? Iti iubeste fiecare defect, fiecare imperfectiune, ar fi in stare sa stea cu tine si la toaleta, numai sa nu te scape din priviri, sa iti soarba fiecare miscare. Si nu e vorba de obsesie. Pur si simplu, te iubeste nebuneste de mult. Iar tu, il privesti cu afectiune, amuzata si flatata, dar nu indragostita. Ii spui ca il iubesti, numai ca sa il faci sa se simta bine. Iti pasa de el, dar nu e de ajuns…
    Ti-e mila sa ii spui “adio”, pentru ca stii ca ar suferi cat 10, si lacrimi ar incepe sa curga siroaie pe obraji, oricat de barbat ar fi. Si in acelsi timp, ti-e teama sa il lasi sa plece, pentru ca ti-e frica de mori ca s-ar putea sa nu mai ai parte de altul…
    Daca trecem pe langa sufletele pereche fara sa realizam. Le ratam. Sau tocmai, se numesc asa pentru ca e chimia aia din ambele parti?
    Lamureste-ma, fata cu fluturi in buzunare.

    • Reply
      Evergreen
      9 September, 2013 at 5:01 pm

      N-as putea sa te lamuresc pentru ca nu detin raspunsurile… nu cred ca ar trebui sa existe sentiment de mila intr-o relatie, nu cred ca asta ne trebuie, poate compasiune. Frica este arma esentiala cu care suntem doborati. Ce-ti pot spune eu? Cineva-mi zicea ca poate avem mai multe suflete pereche sau poate ne lipseste curajul sa acceptam ca nu exista, ca a trecut pe langa noi, ca nu e povestea noastra. Cumva… raspunsurile le stii deja, depinde cate valuri ai asezat tu peste

  • Reply
    Raluca-Bianca Leafu
    2 September, 2013 at 7:12 pm

    :)

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.