Artă Ca-n viață, ca-n filme

Film, literatură, timp pierdut pe net, teatru și micii de la Fire

Am o poftă nebună de uitat la filme. Nu-mi place să le văd pe monitorul mic, înghesuită-n spațiul redus al imaginarului, dar pe cele ratate în cinema n-am cum să le văd altfel. Și nici la cinema nu pot s-o ard prea des că sunt încă studentă și n-am bănet să mă destrăbălez.

Am văzut The Artist (regie: Michel Hazanavicius) și m-a atins, în ciuda tuturor clișeelor adunate grămadă. M-a deranjat o tăietură de la început, în rest nu m-a plictisit, nu m-a șocat, nu m-a făcut să mă gândesc la mari teme de viață și de moarte. M-am gândit atât că dacă vrei să te vindenci de mândrie în tăcere, asta e o cale.

Nu mi-a plăcut pentru coaiele regizorale, a avut buget să-și pună și-n cap. Mi-a plăcut pentru că-s nostalgică, pentru că mi-am amintit de cazurile actorilor care s-au rătăcit la apariția sonorului și pentru că nimeni nu face sex în filmul ăsta. Nici nu se pupă, parcă.

Povestea este clasică, cu twist-uri pe care le anticipezi, dar nu e deranajnt dacă intri în convenție. Jean Dujardin are o față comună și dinții strâmbi și am apreciat că nu a fost ales ca icon al frumuseții pe ecrane, spre deosebire de Berenice Bejo care este uau. M-a emoționat, deci merită văzut.

De vreo două luni mă chinui să citesc Cucul și Pupăza de Will Self. O carte care a început interesant și care îmi trezește interesul, după care mă pierde. E o relație sinusoidală între noi două, dar cred că am s-o părăsesc. Mi-e dor să citesc un roman bun, interesant. Cu personaje, cu drame, transformări și povești. Așa că aștept recomandările voastre.

Citesc despre alții și uneori aș vrea să citesc despre mine. Mai am timp.
Vin filme bune la festivalul B-EST.

Am făcut o pasiune pentru Urma – Cine iubește și lasă, dar sunt cunoscute obsesiile mele. O să-mi treacă și asta.

Am văzut Visul dupa Shakespeare montat la Godot. Și merită văzut pentru că nu-ți sparge capul, ci pentru că te antrenează vizual, te amuză și te scoate din bula cotidiană în care totul e în alb și negru. A, plus că apare Silvian Vâlcu la bustul gol și așa ceva nu trebuie ratat. Hehe.

Am o viață interesantă. Uneori. Atât de interesantă încât pe la doișpe-unu noaptea am mers la Fire și am mâncat mici cu cartofi prăjiți, muștar și murături. Cartofii erau din ăia congelați, dar ce mai contează când murăturile erau geniale? Deci da, se poate să găsești așa ceva la miezul nopții în Centrul Vechi din București. Ura!

Îmi place BeWhere. Și varianta online și varianta print și cred că mi-ar plăcea să scriu pentru ei.

Foto

 

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    Andreea
    21 March, 2012 at 9:10 pm

    Buna,
    Iti recomand “Clopotul de sticla” de Sylvia Plath
    (editura Polirom)

    :)

  • Reply
    Film, literatură, timp pierdut pe net, teatru și micii de la Fire « Evergreen
    9 March, 2012 at 12:28 pm

    […] Continuarea aici  […]

  • Reply
    Evergreen
    9 March, 2012 at 12:25 pm

    Multumesc frumos :)

  • Reply
    ramai treaz
    9 March, 2012 at 12:20 pm

    Iti recomand Brothers din 2009 cu Natalie Portman si Tobey Maguire. Cred ca in filmul asta, Tobey a jucat cel mai bun rol de pana acum.

    Iti mai recomand Dona Perfecta de Benito Perez-Galdos (carte). Nu are pagini multe si e o lectura usoara de unde comicul de situatie nu lipseste. Dezvaluie practic conflictul intre morala crestina si spiritul dezinvolt si laic al unui tanar cu “studii inalte“ si picat de la oras intr-o localitate izolata de civilizatie.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.