Artă

Filme: An Education şi Entre les murs

În ultimul timp am tot văzut filme.  Şi vechi şi noi. Din cele noi le-am căutat pe cele de la Oscaruri pentru a vedea pe ce se mai dau premiile anul acesta. Am ales două filme care implică adolscenţi, dar care sunt croite la poluri opuse.

An Education
Dramă
Regie: Lone Scherfig după un scenariu de Nick Hornby

Cu: Carey Mulligan şi Alfred Molina

Carey Mulligan, o Audrey Hepburn contemporană a jucat exemplar! Tînăra actriţă a reuşit să mă impresioneze că am decis s-o mai caut în diverse producţii, nu degeaba a căpătat şi-un BAFTA.

Filmul nu m-a surprin cu nimic special. Mi-a amintit de un altul, Juno. Mi-a plăcut umorul britanic şi simplitatea firului narativ. Complicaţii puţine, emoţie light. Mi-a plăcut de două ori mai mult că nu am trăit mici drame adolescentine şi că nu am plîns cot la cot cu tînăra părăsită timp de o oră. Peste etapa asta s-a trecut rapid.

Plotul este şi el simplu: prin anii şaizeci o tînără “tocilară” învaţă pentru Oxford. Nu-şi doreşte viaţa plictisitoare englezească, ci nebunia Parisului, însă tatăl tău, un om sever, o obligă să studieze. În viaţa ei apare David. Normal că i se aprind călcîiele şi că renunţă la şcoală pentru a se mărita. Normal că la 17 ani nu te măriţi, ci mergi la Oxford.

Jenny, protagonista noastră nu era speriată de părinţi, ci îi repezea cu replici pline de acid şi cinism extrem de amuzante. Nici nu şi-a tăiat vreun braţ. A reacţionat precum orice om cu capul pe umeri. Finalul putea fi altul. Nu ştiu care, dar altul.

Foto: www.moviecitynews.com

Entre les murs
dramă
Laurent Cantet

Filmul mi-a plăcut foarte mult pentru realismul său, dar şi pentru naturaleţea cu care actorii (cred că amatori) au reuşit să-şi joace rolurile. Cantet a filmat din mînă şi a reuşit să creeze o stare. Deşi pe mine nu a reuşit să mă apropie de vreun personaj anume, poate doar empatie pentru profesor, m-a ţinut ţintuită scaunului pînă la final.

Este vorba de o clasă dintr-o şcoală de la periferia Parisului unde sunt studenţi de rase şi culturi diferite. Profesorii luptă aprig să-şi înveţe studenţii, însă de cele mai multe ori eşuează. Personajul principal este Francois Begaudeau care predă franceza, un tip slăbuţ, bănuiesc eu gay şi extrem de răbdător.

Normal că avînd în subordine o clasă nervoasă, fără bune maniere şi cu un comportament ce lasă de dorit profesorul îşi pierde şi entuziasmul şi cumpătul.

Pe mine m-a luat rîsul cînd am văzut ce era în sala de clasă. Mi-am amintit de şcoala generală şi era cam tot aşa. M-am liniştit cu gîndul că nu numai în Romînia se întîmplă astfel de “evenimente”, dar cu siguranţă Cantet ar fi făcut un film mai impresionant aici.
Filmul a luat Palme d’Or-ul în 2008.

Foto: www.brokenprojector.com

Vizionare plăcută!

You Might Also Like

10 Comments

  • Reply
    Bianca
    3 November, 2010 at 5:41 pm

    am vizionat si eu filmul, alaturi de a mea clasa :)), la ora de franceza. o sa trebuiasca sa discutam pe baza subiectului, asa ca am cautat niste informatii utile si asa am ajuns la blogul tau. foarte frumos descirs. ai facut o treaba buna, bravo!

  • Reply
    Scurt update (mă rog, n-a ieșit prea scurt până la urmă) « Cărţile mele
    6 September, 2010 at 8:07 pm

    […] căutând poza pe net, am dat de un blog de filme, care scrie despre filmul aferent cărții, pe care nu l-am văzut încă, și despre An Education, […]

  • Reply
    Bianca
    8 April, 2010 at 7:08 pm

    Măi, iacă și mie mi-a amintit An Education de Juno (care by the way mi-a plăcut ffff tare). Mi-a plăcut cum ai încheiat despre el :))
    Mă pun să-l caut și pe al doilea că tot am auzit de el :D

  • Reply
    evergreenstory
    8 April, 2010 at 3:43 pm

    nu am zis ca nu mi-a placut an education, doar ca voiam mai mult… eeeeh, asa’s eu. vreau mereu mai mult

    merci fain dragilor

  • Reply
    raggio
    8 April, 2010 at 1:12 pm

    Îţi recomand un film fain. L-am văzut în dimineaţa asta cu Edu. :)

    http://www.cinemarx.ro/filme/The-Road-The-Road-385150.html

    E dur, deprimant, cenuşiu, dar a naibii de nu apreciezi fiecare frunză verde de-afară şi fiecare bucăţică de pâine după ce-l vizionezi.

    A, filmul nu-i SF. Doar tema, să zicem. :)

  • Reply
    tuvia
    8 April, 2010 at 12:51 pm

    basically era de astepat, sau ma rog, eu ma asteptam sa se termine asa. pana si ideea ca he was married&stuff mi s’a parut previzibil, but all in all, it was ok.
    entre les murs m’a cam agasat, nu se mai satura lumea de dangerous minds over and over again? ah si cand te
    gandeste la Sidney Poitier in To Sir, with love..now that was a fuckin good movie.

  • Reply
    toobored
    8 April, 2010 at 10:57 am

    de ce ne uitam doar la eroina principala din an education si oftam? nu observam si rolul lui? vedem filme doar pentru betia retinei si pentru siropul povestii? si desi poate parea non-sense, ii voi da dreptate lui alex. trebuie sa ne lasam mintea sa fluture in ireal. poate atunci vom rade de situatii ca cea din an education. who’s gonna stop 200 ballons? nobody! ha, ha, ha…

  • Reply
    trifoi
    8 April, 2010 at 10:40 am

    Sfarsitul de la “An Education” se explica usor. Filmul e bazat pe memoriile jurnalistei britanice Lynn Barber si asa i s-a intamplat ei. Mie chiar mi-a placut sfarsitul. (Daca filmele americane, stereotipic au happy enduri, filmele europene, stereotipic au sad enduri) Si cred ca exista mai multe lucruri in filmul asta care te pun pe gandit. Nu e chiar asa de light cum pare :). Cel putin asta am simtit eu.

  • Reply
    evergreenstory
    8 April, 2010 at 7:56 am

    păi cine ţi-a zis ţie că nu-mi face plăcere să le citesc? asta e concluzie proprie. Vonnegut nu e realist. Magicianul al lui Fowles nu e.

    mhm…

    nu-mi plac sf-urilie, iar cu horror-urile mai greu.

    :)))) mulţumesc pentru cele 1-2 săptămîni. o să-mi dau silinţa…

  • Reply
    Alex
    8 April, 2010 at 7:50 am

    stiu ca nu are legatura cu filmele sau cu orice ai scris in ultima vreme:
    m-am uitat la carti citite.. nu cred ca am vazut vreuna sf sau horror. toate sunt realiste (sau poate aberez:) ). De ce citesti doar pentru a-ti imbogati cultura profesionala si nu pentru placere? Mi se pare o delectare sa-ti lasi mintea sa fluture pe meleaguri noi citind irealismele lui King, Crichton, Asimov, Tolkien etc.

    ps: nu am vazut cele 2 filme mentionate aici, dar am vazut shutter island si da, este un film bun, psihologic si intens. te-am pus pe lista blogurilor vizitate zilnic, iti acord 1-2 saptamani, sper ca ceea ce scrii nu ma va alunga :P

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.