foto by Alex
Nu stim sa valsam…nu am avut timp de repetitii. Te invit sa-mi prinzi bratul si sa zburam pe ring, dar te conditionez…de data asta aruncam mastile. Dezbraca-te de tot ce ar putea sa-ti inegureze gandurile, arunca masca tristetii si nasul de clovn. Arunca pe balcon masca indoielii. Eu am renuntat demult…ai observat? am scuipat cu patima tot ce m-ar putea transforma intr-o actrita…am renuntat la scut, la masca, la rol. M-am aruncat in valtoare asa cum sunt eu…
Dupa ce ne pierdem frenetic in ritmuri te las acolo…si fug. Fug in balcon si te astept cu doua pahare de vin rosu. Rochia mea este verde, un verde ce-ti ia cuvintele si ti le ascunde in gat. este lunga pana-n pamant…undeva se intrezareste spatele ce-l inclin la fiecare atingere a ta.
Ciocnim in cinstea realitatii noastre. Am pierdut scena, rolul, dar si masca. Am ramas goi in fata lumii. Goi. Asemeni celor dintai oameni creati, asemeni libertatii primordiale…de a ne plimba prin paradis. Goi, fara rusine, fara teama, fara indoieli.
Ma strangi in brate. Iti sta bine-n negru. Parul tau lung si ondulat se imbina perfect cu cerul la miezul noptii. Stelele ne vegheaza somnul lin. Vinul rosu imi atinge suav buzele. Buzele muscate de atata dor. Ma privesti asemeni unei statui. Ramanem impiertriti unul in bratele celuilalt. Visam la noptile de vara cand ne vom dezbraca in marea calda.
Bate ceasul 12.00 noaptea. Trebuie sa plec. Realitatea-mi bubuie in timpane. Trebuie sa-mi recapt mastile pierdute, trebuie sa ajung pe scena. Clepsidra se mareste tot mai mult si ma atentioneaza. Acum e timpul meu…
Fug si fug si fug in departari. Nu-mi pierd nimic. Nimic nu ma poate aduce inapoi in bratele tale. Ne vom revedea in vis…goi si plini de pasiune…
No Comments