Ne vedem…joi?

Mie fenomenul ăsta, freezing rain, mi se pare de-o frumusețe aparte.

Mă uit la frunzele înțepenite și la picurii formați de-a lungul băncilor, la crustele de gheață care mă îndeamnă să le pipăi și la oamenii care se sperie de patinajul pe trotuar… și zâmbesc.

M-a prins grindina. A fost o experiență ciudată. Nu mă dureau loviturile, nu-mi era frig, dar simțeam cum apa îmi pătrunde prin piele până la suflet.

Îmi plac magazinele împodobite frumos cu globuri și Moș Crăciuni. Mă bucur încă, precum copilul care se ruga la brăduț și care mirosea portocalele până se înmuiau între palme. Mă bucur de aburi și de mâinile înghețate. Mă bucur de greutatea cu care calc cu bocancii mai mari cu un număr. Mă bucur de fiecare clipă care trece prin mine și de fiecare gură de aer pe care o inspir cu sete.

Aș vrea să merg la munte și să mă dau cu placa. De fapt, mi-aș dori un echipament și-o placă… și apoi drumul la munte (cu trenul personal), vinul fiert pe pârtie, frunza, căzăturile, frigul. Vin și astea. Dacă mi le doresc cu adevărat, vin și astea. Dacă-mi doresc ceva cu adevărat, atunci lucrurile se întâmplă…

Pe de altă parte, cealaltă jumătate, aia mai sensibilă (să-i zicem) s-a smiorcăit în autobuz în drum spre casă. Nu a bocit a jale, dar a vărsat câteva lacrimi tăcute, cu capul plecat și privirea pe geam.
Motivul este unul cât se poate de patetic și nu cred că mai are sens să-l notez în blogușor. Și-așa a încasat prea multe. O să vină vremea aia când o să ascult colinde și-o să mă smiorcăi ca o alintată, că deh, perioada asta e emoționantă și eu sunt o sensibilă…

Momentan nu-i bai! Fentez bocetele cu sughițuri și gândurile care nu mă merită și mă bucur de frunzele înghețate.

Și, ce planuri aveți de Crăciun? De Rev ce faceți? Nu știu dacă am mai zis, dar așa nu-mi place rev-ul…

Ciocolata de casă salvează sufletele amare!
Nu da acțiune până nu-i gata motorul – via George Moleshagg, într-un moment de maximă importanță.

HugsLovePeace
>.<