Dacă anul trecut puteam fi doctor honoris causa într-ale depresiei de sărbători, anul ăsta lucrurile stau altfel. Altfel, bine, adică. Nu-s omul ăl mai familist, ba îmi place s-o ard solitar și în spațiul meu, dar un lucru e știut – de Crăciun și în Ajun stau acasă cu maman și sorelina. Ne facem de cap. Îmi place treaba cu sărbătorile, aștept cu nerăbdare zăpada. Mă ia cu entuziasm copilăresc de câte ori văd că burnițează și mă trezesc plină de speranță că pe jos e zăpadă care se transformă rapid în mocirlă, dar asta e iarna mirifică de oraș.
– chiar și în perioada sărbătorilor urăsc ratb-ul și bătrânii care-mi dau cu coatele-n coaste și cap –
*** de ce nu migrează toți la sat? de ce nu lasă orașele să respire aer tineres? într-o altă zi poate voi dezvolta subiectul***
Nu-s cea mai bună prietenă ecologistă, dar încerc să fiu rezonabilă. Nu arunc gunoaie pe jos, m-am lăsat de fumat și s-a mai pus un strat la ozon, merg pe jos sau cu bicla, nu rup frunze… din astea eco urban, gen. Și iubesc natura, ba chiar comunic cu ea, unii zic că e schizofrenie curată, uatever. Să ne înțelegem! Aș planta 15000 de copaci în oraș și pe lângă și aș obliga oamenii să aibă plante în casă, dar la bradul de Crăciun nu renunț! Aș vrea să-l pot închiria în ghiveci și să-l dau înapoi, dar nu cred că apuc nici anul ăsta. Deci fac parte din categoria de oameni egoiști care va împodobi o mortăciune și se va bucura de asta.
Sunt ca un plod nebun care încă mai crede în moș crăciun. Probabil că eu de acum m-aș fi enervat cumplit pe mine de anul trecut, ha ha ha!
La mine-n familie nu face nimeni cozonaci. Îi vom cumpăra de la Real.
Cu detoxifierea și regimul merge. Proiectul supa – reloaded, a ieșit gustoasă, o mânc de plăcere. Baia e aproape gata, sâmbătă termină tot. Iuhu!
De rev nu știu ce fac. Deci nici unde. Și nici nu e așa big deal. O să-mi vină o idee pe moment.â
Îmi plac luminițele. Îmi place frigul. Îmi place atmosfera din capul meu.
N-am telefon până mâine. Și cam atât.
HugsLovePeace
>.<
Foto: Georgiana Ilaș
No Comments