Oare putem sa ne alegem momentul mortii?

Tot din cartea pe care o ascult au inmugurit aceste ganduri legate de eutanasia asistata. Sora mea a avut pe cineva in Elvetia care a ales acest ‘serviciu’ si de atunci revin periodic la acest gand – este etic si moral sa avem o astfel de optiune? Sau este o lipsta de umanitate sa n-o avem? Cand putem pune pe masa o astfel de discutie? Si cine ar trebui sa o deschida?

Am intrebat si pe fb (da, inca activez acolo) si toti oamenii au spus da, mai ales daca vorbim de o boala incurabila si un chin fizic inimaginabil. Mai ales in Romania, o tara complet nepregatita pentru partea paliativa. Si totusi, ma intreb, oare punem pe masa ideea e sinucidere asistata, doar cand omul ajunge in faza finala sau putem avea aceasta optiune din momentul in care se pune un diagnostic pe masa.

Si mai departe, e nevoie de un diagnostic insuportabil ca sa putem spune, da, mersi, mi-a ajuns cu viata, pentru mine e un chin si nu mai pot sau putem sa facem un exercitiu al empatiei si sa deschidem o plaja mai mare de oportunitati? De exemplu, pentru o persoana diagnosticata cu Alzheimer sau pentru o persoana diagnosticata cu schizofrenie, daca medicamentele nu functioneaza, se poate discuta despre sinucidere asistata? OK, corpul functioneaza, dar noi nu mai apartinem lumii.

Sau poate pur si simplu. Faci tot ce trebuie, nu ai nimic vizibil, nu ai o boala incurabila, dar porti cu tine o suferinta imensa si vrei sa opresti viata. Nu ai avut drept de alegere cand ai aparut pe lume, macar sa pleci cu demnitate din ea. Nu stiu, nu zic ca e o decizie morala, nu zic ca asa ar trebui e sa fie, dar ma intreb cum putem respecta omul in profunzimea lui?

Sunt de acord cu sinuciderea asistata si cred ca toate tarile democratice ar trebui sa aiba aceasta optiune pentru cetatenii sai. Sunt de acord si ca e un subiect sensibil si ca avem de multe ori o gandire mistica sau romantizata despre lupta impotriva bolilor incurabile (fizice sau mintale) si despre o rezolvare magica. Si atunci stropul ala de speranta devine un argument pentru care sa nu iei in calcul optiunea asta.

Insa, traim intr-o lume atat de chinuita, vad periodic postari despre oameni in fazele finale care nu au din ce sa isi mai revina, sedati, un chin pentru familiile lor care vad cum se stinge un om iubit. Si nu doar asa. Vad povestile unor oameni cu adictii sau depresii care sunt niste stafii, care nu vor neaparat sa se trezeasca a doua zi si spera sa vina o forta sa le crute suferinta.

Ma gandeam ca avem optiunea asta pentru animale. Bineinteles folosita in mod etic si atunci cand animalul nu mai are sanse si se chinuie. Mi-ar placea sa avem bunatatea si deschiderea asta si pentru oameni.

***

Romania e stat laic, deci n-ar trebui sa fie o problema de religie, atata timp cat se respecta dreptul alegerii. Dar cred ca daca vreodata cineva se va preocupa de acest aspect, vor sari foarte multi credinciosi ca nu asa a lasat dumnezeu. In fine, nu vreau sa intru pe calea asta de cum e lasat de sus si cata suferinta poate indura un om.

Cu bine,