acum 9 ani

Pînă de curînd ziua de 26 decembrie era ca un blestem de care fugeam tot anul. Azi se împlinesc 9 ani din ziua în care bunicul meu a plecat printre îngeri şi azi nu-i mai regret plecarea. Au rămas dorul şi regretul că nu am apucat să-i spun cît înseamnă pentru mine, atît.

E o zi apăsătoare pentru că în fiecare an în această zi îmi doresc să fiu lîngă bunica mea care stă lîngă sobă şi îşi aminteşte întîmplările şi care suferă din cauza singurătăţii. E atît de departe de mine şi o iubesc atît de mult încît de-aş putea aş zbura pînă acolo.

Să lăsăm tristeţile deoparte pentru că este abia a doua zi de Crăciun şi este o zi superbă. Aştept cu nerăbdare să mai ningă…

Moşul a fost bogat anul ăsta. Un blackberry extra mega cool cu tot cu net, un mp4 philps cu 4Gb spaţiu pentru muzici, un sandwich macker (yuuuuuum), gama vichy, cărţi, portofel, parfumul meu de suflet Givenchy haut couture, o căruţă de dulciuri, cosmetice şi un set nou nouţ de pahare.

Nici la Puştiu nu s-a sfiit şi s-a pricopsit cu o pereche de bocanci trendy cool, o tunsoare, o pereche de blugi care-l fac really hot, o chitara verde (pe care n-a mai lăsat-o din braţe), o eşarfă şi mănuşi fără degete, o geantă de piele, cărţi şi nu mai ştiu că e plin sub brad.

Am avut un Crăciun tare frumos. Prietenii aproape, o masă ca-n poveşti la lumina lumînărilor şi apoi cu familiile. Azi ieşim la promenadă romantică asta dacă Puştiu se dezlipeşte de chitară.

Acasă e frumos. Brăduţul plin, lumina lumînărilor, filme siropoase, colinde şi planuri.

De azi înainte mă canalizez pentru a atinge acest scop: la 30 de ani (1 mai 2015) voi avea un lung metraj de succes lansat pe piaţă, o afacere proprie, o familie (probabil cu Puştiu – plus nunta visurilor mele) care să includă şi un bebe (cu ochi albaştri, de s-ar putea) şi o casă pe pămînt plus aceeaşi gaşcă de prieteni.

Hugs,