Am băgat cheia în broască și pentru o secundă m-a scurtat ideea că cineva m-ar aștepta pe partea celalaltă. Că aș deschide ușa și-n locul beznei cineva mă întâmpină la intrare cu un zâmbet. Eu, amorțită, mă răsfăț povestind cea mai banală zi. Cu gesturi ample. Facem împreună o salată și ne hotărâm greu la ce film să ne uităm. Măncâm înghețată cu cireșe sau căpșuni dulci. Dormim. Îmbrățișați. Împreună.
Am intrat în penumbră. M-am descălțat fugitiv. Am tras draperiile-n cameră și m-am întins în pat. În jur era liniște mormântală. Doar pentru o secundă aș fi vrut ca cineva s-o doboare cu un sunet. Am ațipit având parteneră o durere de cap. M-am trezit noaptea, buimacă. M-am întins în tot patul și-am moțăit o vreme.
Pentru o secundă m-a tentat gândul să mă așez. Să găsesc siguranța. Să dorm în doi.
Mi s-a părut că miros tei. Și-am purtat după ureche un fir de iasomie după ce m-am învârtit în picioarele goale sub stropitorile din oraș.
Cumva îmi pare rău că cinismul a reușit să îngroape toate gândurile mele idealiste de iubire. Și parcă nu e drept față de posibilele iubiri să le tot evit, înaintând un scut bine sculptat. Și totuși, sunt cine sunt și s-ar putea să nu fie doar o perioadă în care par distrusă, ci așa să fiu eu, de fapt. Un om care habar nu are să iubească!
Cumva am renunțat să mă mai întreb care perioadă poate fi glorificată și care poate fi aruncată-n baltă.
Pentru că uneori.
Am dat fără să am măsură… și
Uneori am cerut fără să-mi știu valoarea,
Lăsând cratere adânci în palme tremurânde.
hugslovepeace
>.<
7 Comments
Simo'
29 May, 2011 at 7:32 pmPoate uneori… totul este banal si monoton… poate uneori simtim nevoia sa evadam, simtim nevoia de intimitate, dar nu mi-as putea imagina viata altfel, cand ajung acasa arunc un ochi spre fereastra si stiu ca el este acolo, de multe ori urc scarile in fuga si ma arunc in bratele lui, e cert ca nu mai sunt aceeasi fluturasi, aceleasi emotii ca la inceput, adevarat ca nu mai adormim de mult imbratisati, dar important este ca atunci cand te trezesti este acolo, si oricat ar fi de monoton sa faci aceleasi lucruri zilnic, important este ca ai pentru cine sa le faci.
Bianca
24 May, 2011 at 9:24 amMda…stiu cum e sa vii acasa si sa nu te intampine nimeni…o zi, o luna, un an…2, 3…
Andrada
23 May, 2011 at 11:12 pmSi vin iar eu, ex-cinica, proaspat romantica, si zic – ani de zile (sa fi fost vreo 7) am avut seri in care venind acasa ridicam privirea spre balconul propriu si ma gandeam – cum ar fi sa fie lumina aprinsa si acolo sa fie cineva care citeste o carte si ma asteapta? Scenariul care urma era similar (gatit, film, dormit).
Acum de cele mai multe ori cand vin acasa (atunci cand nu venim impreuna) e cineva de partea cealalta a usii. Nu citeste. Uneori doarme si mormaie cand aprind lumina si incep brusc sa povestesc ceva.
Uneori facem ceva de mancare, alteori gasesc masa gata pregatita. Uneori deja a mancat si n-am decat sa me descurc (desi, recunosc, de cele mai multe ori nu e cazul).
Treaba cu dormitul imbratisati a trecut dupa vreo 3 luni :). Adica inca functioneaza timp de 15 minute, dupa care mie mi se face cald si ma intorc pe burta. Plus ca de multe ori se misca brusc in somn, chestie care nu e ok. Asa ca my side of bed is just fine.
Si totusi asta nu face experienta cu nimic mai neplacuta :). Bucura-te de cinism cat il ai, da-i drumul cand simti ca-i prea greu si totul o sa fie juuuust fine :).
Evergreen
23 May, 2011 at 9:31 pmHeh, nu astept.
INTJ
23 May, 2011 at 9:30 pmo secunda prea mult (imho). ideea e ca daca nu te astepti si se intampla totusi … atunci e supercalifragilisticexpialidocious. ;)
Evergreen
23 May, 2011 at 8:27 pmDe ce crezi ca a durat o secunda?
INTJ
23 May, 2011 at 7:48 pm“Facem împreună o salată și ne hotărâm greu la ce film să ne uităm. Măncâm înghețată cu cireșe sau căpșuni dulci. Dormim. Îmbrățișați.” … (imho) aici e problema: visezi cai verzi pe pereti. in realitate totul e mult mai banal, nu mananci inghetata (in fiecare zi), nu ai cirese si capsuni (non-stop in frigider), te tine eventual in brate pana adormi … totusi (aka in spite of all those unfulfilled dreams and expectations) te iubeste si tu te bucuri (ca o face chiar daca exista acel “totusi” dinainte). think about it …