Bătrînul şi marea

Week-endul ăsta nu am apucat nici să scriu şi nici să vă citesc, dar azi mă rup de tot şi purced în cele promise.

Am terminat de citit “Bătrînul şi marea” de Ernest Hmingway şi am constatat că nu am mai cititit demult o carte să mă emoţioneze atît. Nu s-au înfăptuit cuvinte pentru a putea scrie senzaţiile pe care le-am trăit citind-o.

Este toată aproape un monolog. Un monolog trist, dur, tragic. Este un monolog al bătrîneţii şi al regretului, al prieteniei dintre om şi puiul de om sau om şi natura.

Este o carte- revelaţie şi este absolut superbă.

Nu vreau să dezvălui povestea în sine şi întîmplările pentru că este de un suspans memorabil. La final am strîns-o cu putere la piept şi am bolborosit obsesiv o frază. Este cartea care m-a făcut să plîng, să iert, să regret şi să reflectez.

Vă recomand cu mult drag “Bătrînul şi marea” de Ernest Hemingway.