Ca-n viață, ca-n filme Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Bătrînul şi marea

Week-endul ăsta nu am apucat nici să scriu şi nici să vă citesc, dar azi mă rup de tot şi purced în cele promise.

Ernest-Hemingway-Batranul-si-marea-poza-t-P-n-2-890Am terminat de citit “Bătrînul şi marea” de Ernest Hmingway şi am constatat că nu am mai cititit demult o carte să mă emoţioneze atît. Nu s-au înfăptuit cuvinte pentru a putea scrie senzaţiile pe care le-am trăit citind-o.

Este toată aproape un monolog. Un monolog trist, dur, tragic. Este un monolog al bătrîneţii şi al regretului, al prieteniei dintre om şi puiul de om sau om şi natura.

Este o carte- revelaţie şi este absolut superbă.

Nu vreau să dezvălui povestea în sine şi întîmplările pentru că este de un suspans memorabil. La final am strîns-o cu putere la piept şi am bolborosit obsesiv o frază. Este cartea care m-a făcut să plîng, să iert, să regret şi să reflectez.

Vă recomand cu mult drag “Bătrînul şi marea” de Ernest Hemingway.

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply
    Tomata cu scufita
    15 September, 2009 at 8:49 am

    Da, la asta ma gandesc si eu. Mi s-a intamplat cu vreo cateva carti sa nu le simt asa cum le-as fi simtit probabil in alta ocazie. Eh… de recitit nu recitesc, o sa raman cu sentimentul asta vis-a-vis de Batranul si marea. :)

  • Reply
    Cristian Lisandru
    14 September, 2009 at 11:27 am

    O carte excelentă… Am recitit-o de foarte multe ori, chiar dacă nu pot să spun că Hemingway este chiar unul dintre scriitorii de care nu m-aş putea despărţi niciodată…

  • Reply
    ionouka
    14 September, 2009 at 9:46 am

    Aaah am nevoie de o carte d-asta linistitoare. Numai carti rascolitoare (in sensul generatoare-de-haos-in-suflet) am citit in ultima vreme. Pe toamna asta, e nevoie de putina liniste.

  • Reply
    evergreenstory
    14 September, 2009 at 8:58 am

    Depinde foarte mult de momentul in care citesti cartea. Nu asta, in general… depinde cum te prinde, cat de deschisa esti…

    :)
    :*

  • Reply
    Tomata cu scufita
    14 September, 2009 at 8:53 am

    Cred ca asta este rolul cartii. Nu al acesteia in particular ci al cartii in general. Sa emotioneze, sa intristeze, sa bucure si sa ajunga undeva sa atinga corzi sensibile.

    Pentru mine, Batranul si marea n-a facut asta. Mi-a placut, insa nu atat de mult. Dar ma bucur tare cand citesc despre astfel de sentimente traite in timpul lecturii.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.