Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Come on baby, light it!

Sunt captivă propriei mele condiții și oricât mă zbat să scap, rămân între pereții gândurilor mele.

Am tabieturi ciudate.

Cum ar fi acela de a privi către balconul anumitor oameni. Azi m-am surprins privind spre balconul lui Virgil, un băiat de care am fost îndrăgostită acum 12 ani și despre care nu mai știu nimic. Nu-mi amintesc mare lucru, decât că după ce ne-am despărțit îi puneam muzică la telefonul fix și că număram dățile când stătea la geam. Undeva la etajul opt…

Am complexe. Și oricât mă ascund de ele, fac parte din mine. Ceea ce mă enervează și inhibă, deși nu mă trădez mai niciodată. Dar ele sunt. Și le tot dezvolt în loc să le dau la schimb.

A venit sezonul ceaiurilor. Când te-am cunoscut acum enșpe sute de ani am băut ceai, deși pe atunci îmi displăcea. Nu am știut ce să iau ca să nu fac o impresie ciudată. Ce gândire infantilă. Tu ai băut bere. Beri. Și am stat multe ore de vorbă. Ce noapte ciudată a fost…

Ultima dimineață petrecută împreună… n-o mai știu exact. Doar că am coborât în viteză treptele abrupte. Și apoi m-am întors să mă lăfăi lângă tine. Eram stângace și înspăimântată. Oare să te ating, oare să te las să dormi, oare să te gâdil? Să te sărut? Să dispar? Să pun de cafea? Să te privesc? Să nu te privesc? Să nu exist? Să nu exiști? Ah, a fost o dimineață lungă și distanța dintre acum și atunci este nedeterminată. S-ar număra în tresăriri, absente acum, pregnante atunci.

Aș vrea să am puterea să modific unele momente. Să fiu lucidă și nu copleșită de emoții. Să fac tot ce-mi trece prin cap fără grija momentului de după. Aș vrea să nu-mi mai doresc asta pentru că mă ține încă legată. Aș vrea ca tot ce a fost să existe la alt nivel și să-mi curăț pielea de tot.

Aș vrea să fiu o virgină într-ale iubirii. De câte ori mă îndrăgostesc de cineva mă simt vinovată pentru tot ce am simțit pentru alții. Conform idealurile mele poți iubi o singură dată complet, restul e amăgire, reflexie, inerție. Ori poate nu și-s eu într-o perioadă mai proastă…

Pentru fiecare om care a pășit pragul inimii am câte ceva. Pentru Virgil a rămas privitul spre balcon… Oare ce mai face? Probabil s-a însurat. Și probabil are copii. Și nu în țară, ci în Spania sau Italia. Să-i fie bine!

HugsLovePeace
>.<

Foto: http://www.decadentlifestyle.net

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.