Confesiuni

Despre nuante si valori. Si despre maturizare

Ma uitam aseara la videoul asta si inainte sa adorm am prins o idee pe care probabil ca am rumegat-o toata noaptea: exista o diferenta intre comportament si valorile unui om. Am zis, damn, ce bine suna si cata dreptate are.

Noi avem alt gen de vorba: una spunem, alta facem.

Apoi mi-am dat seama ca cu cat suntem mai neexperimentati, cu atat avem mai mult avant in a seta niste valori, dar mai ales in a judeca tot ce intra in conflict cu cine credem noi ca suntem la momentul respectiv.

E frumoasa si interesanta nerabdarea tineretii, aia cu care ne avantam in viata, aia cu care pornim la drum, crezand ca avem forta necesara sa doboram munti si sa cucerim mari. Si poate multi dintre noi chiar o avem, dar multi dintre noi o pierdem pe drum. Sau o traim intens la vremea ei, apoi intelegem ca este epuizanta. Prioritizam altfel cu varsta, preferam linistea si siguranta, in detrimentul zbuciumului.

Asa merg lucrurile.

Nu stiu daca ati stat sa va ganditi la voi in varianta adolescent, dar nu e asa ca aveati o toleranta mai scazuta? Erati mai vehementi in prietenii, in iubiri, in alegeri? Parea totul sau nimic, alb sau negru, da sau nu. La mine asa era. Apoi am crescut si viata a zis ca poate e timpul sa ma maturizez si sa inteleg ca lumea, oamenii, existenta nu au legatura cu valorile mele, ca eu am nevoie sa invat, sa ma dezvolt si sa evoluez si valorile mele odata cu mine.

Asa ca am devenit mult mai flexibila. Mi-am dat seama ca pot sa intalnesc aceeasi situatie si sa reactionez total diferit. Mi-am dat seama ca intotdeauna exista de la A la Z si mai apoi exista tot felul de alte combinatii si nuante, care nu merg asezate in borcanul cu valoarea morala numarul unu. Mi-am dat seama ca ne gasim des scuze, ca suntem atrasi de lucrurile complicate, ca “suferinta e sexy” asa cum spunea terapeuta mea si ca oricat de corecta moral incerc sa fiu, cel mai probabil pot sa-mi incalc anumite principii, daca nu chiar toate, odata aflata intr-o astfel de situatie.

Si cred ca cel mai des moment cand ne calcam in picioare pe noi, si principiile, si juramintele, si promisiunile este cand ne indragostim de omul nepotrivit. Devenim exact oamenii carora le dam sfaturi, oamenii pe care ii privim cu compasiune si pe care ii judecam, exact oamenii carora le spunem sa plece, sa nu mai accepte, sa nu se mai umileasca pentru boul/vaca ala/aia, pentru ca nu merita.

Nu stiu daca numarul valorilor scade neaparat, dar cred ca valorile se schimba odata cu noi. Iar noi ne schimbam. Cred ca cine spune ca oamenii nu se schimba nu a avut rabdare sa observe. Ne schimbam nu numai fizic, ci si emotional, treptat, cu fiecare experienta traita. Dar nu inseamna neaparat ca ne schimbam in bine. Depinde de foarte, foarte multe lucruri exterioare si interioare.

Ce vreau sa spun, de fapt, e ca valorile fluctueaza si ca avem nevoie sa avem rabdare cu noi, cu cei din jur, cu viata, ca avem dreptul si libertatea sa testam, sa incalcam regulile si sa traim. Ca la final de zi, ramanem cu noi insine in fata oglinzii si abia atunci conteaza cel mai mult cine suntem si cum ne face asta sa ne simtim.

music: nuages dreams

Roxana Andrei

Hai sa avem un vis

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.