despre nopțile alea în care bei ceva și n-ai cui să dai un sms siropos

io când consum alcool sunt o bestie a sms-urilor. atunci le dau de lumânări. atunci spun tot ce gândesc și nu gândesc. două beri și spun tot. numai că acum e perioada aia în care nu am cui să tastez nimic patetic. deci e perioada aia bună.

nu am chef să mă conversez cu diverși. pentru că nu caut absolut nimic. dar absolut nimic. nu mă văd în niciun fel în viitor. e negură. nu mă întorc în trecut. ce a fost a fost fascinant la timpul potrivit sau marea dramă a vieții de până atunci. dar au fost ale mele și le iubesc intens.

nu există cea mai bună/proastă zi. e doar o metaforă care sună mișto. dar ne-o asumăm și devine dramă. sau bucurie maximă.

oamenii nu mor. niciodată.

 

nu mi-e frică de absolut nimic.

alerg prin ceața orașului. și luminile-mi par rupte din filmele clasice. gonesc cu viteză nebună. eu cu mine facem o echipă excepțională.

au plecat oameni din viața mea. i-am uitat pe unii. pentru alții m-am zvârcolit nopți la rând. și după lungi și dureroase gânduri am ajuns la concluzia că n-a fost vina mea.

sunt omul proceselor de conștiință. le dau dracului pe toate.

trăiesc. acum. aici. eu.

nu mai contează nimic altceva