Eu când mă uit la Anatomia lui Grey devin filosoafă

când le spun oamenilor că sunt foarte obosită pentru că muncesc mult, ei au senzația că mă plâng. nu mă plâng, doar spun o situație reală. altfel mă întreabă de ce sunt obosită. sau de ce nu stau până la cinci dimineața-n cluburi. că nu pot. aș sta, dar nu (mai) pot. și nici nu mai e așa mișto. adică era mișto când eram mai mică, dar acum e plin de cocalari și de oameni veniți în club special să se facă terci, să se combine și să se sexească. pe repede înainte și pe sistemul să știm de la început dacă ne potrivim sau nu. dar n-ai cum să știi. părerea mea…

eu-s sunt în perioada de hater. și mă îngrozește gândul că aș putea să mă sărut cu cineva necunoscut. gândul că saliva și limba cuiva mă pot atinge mă face să mi se zburlească pielea pe mine. dar în fine, sunt perioade și perioade. există de asemenea și vremea în care m-aș pupa și cu un copac, numai să simt altceva decât propria limbă pe buzele mele. mhm. detalii. detalii.

 

mie-mi place grey. nu tot timpul, că parcă prea umblă mereu la coarda sensibilă, dar îmi place. are o filosofie interesantă și parcă-mi amintește chestii știute și uitate. îți găsești omul de bază și când ai necazuri te bazezi pe el. multă vreme am crezut că omul ăla trebuie să fie cuplul tău, acum realizez că trebuie să fie doar un omprieten în care ai cea mai mare încredere.

dar acest om prieten e greu de găsit. și asta n-o spune pesimista din mine. ci chiar așa e.

dacă ar putea cineva să-mi citească toate gândurile, probabil s-ar îngrozi. îmi trec miliarde de gânduri obscene pe secundă. și nu numai. gânduri tâmpite. gânduri amuzante. gânduri de răzbunare, ură, iubire, tristețe, patetism, victimizare. multe. multe de tot. și imagini cu oameni. goi. triști. fericiți. adormiți. în fine. nu le pot monitoriza pe toate. și nici nu mai contează.

aș vrea să pot prinde viața. s-o am știută de la cap la coadă. să nu fi uitat nimic, mă rog, să fie acolo în planul conștient. și aș vrea să pot știi unde sunt acum și unde mă îndrept. aș vrea să fi notat toate învățămintele, în urma fiecărei pățanii. să fi concluzionat undeva. dar ele s-au așezat în firea mea. și nu știu ce m-a influențat mai exact. sau cum. sau când. și nu știu cu ce am venit pe lume și ce am pus eu. sau alții.

mă interesează construcția omului. dar nu așa, sf, ci așa… ca formare spirituală și concretă. dar nu știu de un s-o apuc. s-o descopăr.

n-o să schimb lumea. n-o să fac diferența. dar nu contează.

băi, eu nu am nimic cu oamenii urâți. sau cu cei proști. dar genul ăla de om urât-fain și prost pentru că așa l-a înzestrat natura și nu încearcă să se depășească. în schimb îmi displac oamenii neîngrijiți și oamenii conștienți că sunt proști și nu fac nimic să schimbe situația. nu știu dacă m-am făcut înțeleasă.

o să mai scriu la un moment dat pe tema asta.

poză la poza lui jan saudek în muzeul sexului din amsterdam

cu bine,