Eu n-am. Poezie asimetrică fără noimă

Eu n-am inocența sunatului la 3 dimineața, din teama de a nu deranja
Eu n-am romantism în vene, mi-e frică de patetisme
Eu n-am omul ăla cel mai bun pe care să-l ador cu toată ființa mea, pe care să-l iubesc necondiționat pentru totdeauna

Eu n-am povești de dragoste, doar iluzii sfărâmate-n valuri
Eu n-am timp, n-am 20 de ani
Eu n-am bani, job stabil, moșteniri de căpătat, casa mea, mașina mea, vreun drum concret în viață

Eu n-am tată
Eu n-am idoli, i-am deșirat pe toți
Eu n-am carte preferată, film iubit, autor din care citez, melodie de suflet, cuvinte-n degete

Eu n-am avut ce mi-am dorit
Eu n-am avut la timpul potrivit
Eu n-am avut doar pentru că merit, exist, trăiesc

Eu n-am genialitatea existenței, spirit rebel, curajul omului inovator
Eu n-am putere să accept că mor
Eu n-am elan să accept că trăiesc

Eu am singurătăți alese. Și alei întunecate pe asfaltul cărora mai sting câte o țigară. Și doruri ciudate pe care le împing în imposibil. Și blocaje emoționale. Și frici. Eu am 9 țigări în pachet, niște vin roșu și ultimii 5 lei în portofel. Eu am amintirile de ieri și gândurile de mâine. Am clipa de azi pe care o ratez cu gândul la altceva. Am drumul cu autobuzul și muzica-n căști. Am dezamăgirea omului care ar fi putut mai mult și resemnarea omului care mai crede că poate să… Am sentimentul ratării aproape la fel de puternic ca cel al reușitei. Am lacrimi pe care nu le las să plece.

Eu am voință. Eu n-am chip frumos

Am puterea omului fricos. Am lipsa iubirii. Am dureri de spate. Am unghiile exfoliate. Am vârtej în creștet.
Am viață de trăit, am moarte de murit.
Am veri de absorbit și ierni de adormit.

Într-un an de zile există două ierni. Și nu e corect!

Eu n-am. Și n-amul ăsta mă doare mai tare acum, decât ce am. 

HugsLovePeace
>.<